lundi 24 septembre 2007

Maimuta goala

In weekendul asta am dus-o pe Alexandra la una din cele mai vechi gradini zoologice din lume, aflata in plin Paris, la Jardin de Plantes. Alexandra e incantata de animale si nu ezita sa se apropie, indiferent de talia lor sau de cat par de 'fioroase'.
Insa cand am ajuns in preajma reptilelor atitudinea i s-a schimbat si a devenit circumspecta ba chiar s-a lipit de mine si a cerut s-o iau in brate. Era prima oara cand vedea serpi, nu misunau pe langa ea ci erau dincolo de geamuri groase si, in plus, isi faceau siesta adica stateau aproape nemiscati, abia vizibili in decor. Cum se face ca Alexandrei ii e teama de serpii imobili aflati dincolo de un perete de sticla dar nu ii e teama de masini sau de prizele electrice, infinit mai periculoase?
Raspunsul e simplu: din instinct. Undeva, pe scara evolutiei teama de serpi si de alte animale veninoase (paienjeni, insecte) a avantajat supravietuirea si a fost inscrisa in gene, a devenit un caracter transmisibil. Aceeasi reactie de teama in fata unei reptile o au si bebelusii cimpanzeu.

Intâlnirea cu un animal veninos a constituit candva un motor, o forta evolutiva. In fata unui sarpe veninos, evolutia poate lua doua directii, ceea ce s-a si intamplat la maimute.
Primatele primitive au o toleranta la venin si o anumita capacitate de a supravietui unei muscaturi veninoase.
Primatele moderne (din care face parte si Alexandra) nu au aceasta capacitate insa evolutia a gasit pentru ele alte metode de supravietuire. Nimic mai eficace decat o teroare instinctiva pentru a evita muscatura unui sarpe.

Din punct de vedere biologic omul nu s-a schimbat aproape deloc in ultimii 10.000 de ani de pe vremea cand Homo sapiens era vanator in savane. In schimb mediul sau de viata nu mai are nimic de-a face cu cel al stramosilor nostri. O intreaga gama de adaptari fiziologice si comportamentale ale omului la mediul lui primitiv au ramas insa prezente intr-o maniera anacronica si inutila. Printre altele teama de serpi.
S-au realizat numeroase studii asupra fobiilor instinctive , exista azi o ramura a psihiatriei care isi spune 'psihiatria evolutionista', oamenii de stiinta incearca sa gaseasca cauzele fobiilor si depresiilor in trecutul indepartat al umanitatii.
Unele studii au aratat aceste adaptari sunt produse de regiunea creierului responsabila cu vigilenta, invatarea, memoria, teama si viziunea binoculara. Prin urmare creierul nostru a evoluat in paralel cu teama de serpi pentru a face din noi ceea ce suntem azi.
Mitul legaturii dintre sarpe si orginea cunoasterii nu este deci legat numai de geneza si de greseala Evei. Pana la urma toate au o explicatie logica.

Observatia asta mi-a amintit de cartea "Maimuta goala" a lui Desmond Morris. E o carte veche, a aparut in 1967 si a fost tradusa si in Romania. "Povestea" e captivanta si usor de citit fiind scrisa pentru publicul larg chiar daca referintele sunt cat de poate de stiintifice. Filozoful Arthur Koestler spune "Cand ne vom uita in oglinda, dupa ce am citit aceasta carte, nu ne vom mai vedea niciodata la fel".

Desomond Morris ne demonstreaza intr-o maniera stiintifico-umoristica ca omul nu este o "noua specie" aparuta pe scara evolutiei asa cum ii place lui sa creada, omul este o ...maimuta.

Fiinta umana este studiata din punctul de vedre al zoologului, asa cum ar studia oricare alta specie animala, folosind aceiasi termeni. Rezultatul este o extrordinara precizie stiintifica, logica si amuzanta.

Ideea de la care porneste studiul este simpla: nu "ne tragem" din maimute (asta ar trebui deja s-o stie toata lumea care a trecut prin scoala generala si care s-a ferit de spalarea creierului cu diverese bazaconii religioase dar , din pacate, citind remarcile stupide de pe unele siteuri am impresia ca sunt din ce in ce mai putini cei care gandesc cu propriul creier).
Homo sapiens este el insusi o specie de maimuta.
Dintre cele 183 de specii de maimute si gorile, 182 sunt acoperite de blana, una singura e golasa, "maimuta goala", Homo sapiens.

Aceasta specie care a reusit cu brio pe scara evolutiei isi petrece o mare parte din timp in a studia cele mai nobile teluri ale comportamentului propriu dar isi uita scopurile fundamentale. Maimuta goala e mandra ca are cel mai voluminos creier dintre toate primatele dar uita ca are de asemenea si cel mai mare penis, preferand sa atribuie aceasta onoare puternicului mascul gorila. Nimic mai fals:)
Maimuta goala e un animal, Desmond Morris e zoolog si, asa cum am mai spus, studiaza aceasta ciudata specie prin prisma omului de stiinta, aprofundand 8 domenii: Origine, Comportament sexual, Explorare, Lupta, Alimentatie, Confort, raport fiinta umana /animal.

De la inceput trebuie subliniat un punct foarte important pe care insa provincialismul nostru istoric ne indeamna mereu sa-l "facem uitat": dezvoltarea speciei umane nu s-a facut in secolul 20, nici un ultimul mileniu, nici macar in ultimii 5000 de ani. Homo Sapiens Sapiens, adica NOI, are o varsta de cel putin 35.000 de ani, Homo Sapiens are 100.000 iar australopitecul (adica statul biped) are in jur de 3 milioane.
Aceste cifre sunt fundamentale pentru a relativiza influenta tehnicii, oricat de exceptionala ar fi, asupra comportamentelor inscrise in noi de succesiuni imemoriale de generatii umane.
Trebuie sa ne amintim acestevar capital ori de cate ori ne punem intrebari asupra naturii umane sau originii comportamentelor lui.

Ce este o fiinta umana pentru un zoolog?

La o prima privire superficiala omul apare ca o maimuta fara par, pe scurt, o ciudata maimuta goala.


Dupa o scurta analiza a istoriei speciei si a aparitiei sale, un zoolog va adauga ca e vorba de un animal care asociaza 2 tipuri de comportament radical diferite, un amestec de contradictii: avem de a face cu primate carnivore sau altfel spus, un fel de maimute-lupi!


Mai intai omul a fost o maimuta, un animal arboricol care traia in mici colectivitati ierarhizate. Trasaturile acestui tip de animal erau:
- mediu de viata: padurea
- un mascul dominator care joaca un rol activ in apararea grupului contra pericolului exterior si care regleaza conflictele interne, un soi de zeu (stramosul Dzeului din religiile de azi)
- un regim alimentar arboricol (vegetal foarte variat plus insecte si oua) care nu atasaza grupul la un teritoriu si care nu-i obliga la un spirit de cooperare (ca intr-o haita de lupi de ex) pentru ca hrana e tot timpul disopnibila (nu exista ore de masa fixe)
- toaleta colectiva (puricat igienic) are rol de intarire a legaturilor pasnice in sanul grupului
- nomazi

Maimutele-om au fost la un moment dat constranse sa paraseasca padurea,
iar pentru a supravietui in campie a fost necesar sa se adapteze tipului de comportament dictat de acest mediu de viata: acela de carnivor-vanator in teren descoperit.
Maimuta goala e slaba, nu are nici unul din avanajele carnivorelor de campie (miros dezvoltat, rezistenta, viteza si capacitate de a rezista fara hrana). Cum a reusit specia umana sa supravietuiasca in aceste conditii?

Pe masa musculara nu putea conta, era deci absolut necesar sa-si dezvolte capacitatea cerebrala. Dincolo de mersul biped si cresterea volumului creierului ce au dus la dezvoltarea uneltelor si tehnicii de vanatoare, Desmond Morris avanseaza o ipoteza pasionanta: un rol major l-a avut "neotenia", adica procesul prin care unele caractere juvenile sau infantile persista la varsta adulta.
La om dezvoltarea cerebrala continua inca un deceniu dupa maturizarea functiilor sexuale in timp ce la cimpanzeu aceasta se inchieie 6 sau 7 ani inainte. Acest fenomen de crestere cerebrala combinat cu copilaria foarte lunga in care putem profita de experienta adultilor a fost de o importanta capitala in evolutia noastra.
Acest nou mod de viata a avut si repercusiuni sociale, grupul e maimute care in padure ramanea tot timpul unit trebuie sa se desparta in doua:
mamele care isi cresc puii in timp ce masculii pleaca la vanatoare impreuna. Aceasta combinatie a condus la modificarea vietii sociale:
- aparitia unei delimitari de teritoriu ceea ce a incitat la aparitia unui confort domestic (foc, rezerve de hrana, adapost)
- la aparitia cuplului ca structura familiala fundamentala, fapt ce a permis rezolvarea a 3 probleme:
1) femelele raman fidele unui singur mascul care in acest fel poate merge linistit la vanatoare
2) rivalitatile intre masculi se dimineueaza si creste spiritul de cooperare
3) educatia copiilor este realizata de cei doi adulti (trasatura comuna si altor specii)

Mi s-a parut interesanta aceasta idee in care omul nu e decat o maimuta-lup-infantila:)

Acesta e doar primul capitol, n-o sa povestesc aici toata cartea, ea merita citita, e amuzanta si e mai actuala ca oricand. O sa mai amintesc cateva idei care mi-au placut:

1) Sanii si buzele n-au nici o justificare functionala (sanii femelei cimpanzeu nu sunt aparenti si totusi alapteaza foarte bine). Acestea sunt doar imitatii ale organelor sexuale, de fapt auto-imitatii, consecinta a posturii verticale si a aparitiei pozitiei de 'reproductie' fata in fata.
Prin urmare sanii, buzele, lobul urechii au exclusiv functii de atractie sexuala.

2) Importanta pe care o da specia noastra activitatii sexuale s-ar explica prin necesitatea de a pastra relatia dintr-un cuplu, pentru a-l face cat mai solid in beneficiul copiilor. Aceasta activitate trebuie insa sa ramana 'privata' cea ce explica toate inhibitiile sociale si comportamentul de evitare: hainele, scuzele pe care ne simtim obligati sa le avansam in caz de contact cu alte persoane 'ne-autorizate', aparitia unui 'voyeurism' institutionalizat (de la romane de dragoste la filme porno)

3) Multe din activitatile umane sunt ritmate de bataile inimii, mamele isi tin intotdeauna bebelusul pe bratul stang chiar daca sunt dreptace sau stangace, muzica care imita ritmul batailor inimii etc.

4) Tipetele isterice ale unei femei la un concert rock nu sunt destinate celor de pe scena (daca s-ar afla fata in fata cu idolii ei n-ar urla asa) ci celorlalte femei prezente in public:)

5) Toate speciile care au pus la punct tehnici de ucidere a prazii le utilizeaza foarte rar in luptele cu cei din aceeasi specie. Explicatia e simpla: instinctul de conservare a speciei primeaza. Daca o specie ar utiliza armele de ucidere contra propriilor indivizi ar disparea rapid (ceea ce s-a si intamplat cu multe specii de-a lungul istoriei). De aceea s-au creat mecanisme de inhibare care fac ca luptele intre indivizi din aceeasi specie sa nu duca la moartea unuia din ei, de obicei cel invins emite semnale care cer 'gratierea'.
Drama speciei umane a inceput odata cu inventarea armelor ce ucid la distanta ceea ce a facut ca mecanismele de inhibare sa devina inaplicabile.

6) Marcile care utilizeaza simbolul -OxO (tip OMO) folosesc de fapt un semnal instinctiv care simbolizeaza privirea si care atrag atentia.

7) Cresterea populatiei duce la cresterea agresivitatii in sanul membrilor aceleiasi specii. Desmond Morris e foarte pesismist in legatura cu acest punct si spune ca ar trebui insituit un control al nasterilor acuzandu-i pe religiosii care se opun contraceptiei de .. propaganda belicoasa.

8) Religia e necesara, a fost si ea un factor favorizant al evolutiei (ca si teama de serpi) contribuind la coeziunea comunitatilor umane, stabilirea regulilor de morala etc. In grupurile de maimute ce traiau in padure, masculul dominant era ascultat si venerat ca un fel de zeitate, in momentul cand omul a iesit in savana, rolul de "mascul dominant" i-a revenit unui personaj imaginar, care are grija de grup, ii pedepseste pe cei rai etc. Stramosul Dzeului religiilor de azi e prin urmare maimuta paroasa din padurile preistorice.
Pentru Desmond Morris religia moderna va fi cultura si stiinta.

9) Fiecare individ, indiferent de locul unde traieste isi creeaza in jurul lui un "trib" de talia micului trib preistoric! agendele omului modern contin aproximtiv acelasi numar de persoane, indiferent de locul unde traieste...

10) Comunitatile exclusiv masculine (cluburi, organizatii) sunt perpetuarea legaturii intre masculi din vechiul grup de vanatoare

11) Si una din cele mai interesante: daca inlocuim cuvantul "serviciu" cu "vanatoare" constatam ca aproape toate comportamentele ancestrale sunt valabile si azi.

12) Discutiile despre vreme sunt echivalentul puricatului la maimute. Placerea pe care ne-o confera smulgerea perilor dintr-un pulover sau din covor, mangaiatul unui animal blanos sunt de fapt vechile noastre instincte de maimute 'puricatoare'
Meseriile care tin de ingrijirea corplui (coafor dar si medic) sunt profesionalizarea acestui instict.

Concluzia? Suntem doar un simplu 'fenomen biologic' nimic mai mult...

5 commentaires:

Anonyme a dit…

Foarte, foarte interesant acest post! Multumesc!

George a dit…

super interesant articolul:)

† Prof. Dr. Ing. IPS Raspopitul a dit…

> Homo sapiens este el insusi o specie de maimuta.

Normal, omul este o maimuca politica ;-)

> Dupa o scurta analiza a istoriei speciei si a aparitiei sale, un zoolog va adauga ca e vorba de un animal care asociaza 2 tipuri de comportament radical diferite, un amestec de contradictii: avem de a face cu primate carnivore sau altfel spus, un fel de maimute-lupi!

Nu neaparat, mai degraba o complexitate de comportament deja observabila la cimpanzei. Uneori ataca si canibalizeaza trupe invecinate !

> 1) femelele raman fidele unui singur mascul care in acest fel poate merge linistit la vanatoare

Ash, bibicu generalizeaza ca un ageamiu. Fenomenul este mai degraba una din posibilitatile imbratisate de maimuca sapiens. Sant mai multe exemple de triburi care practica poliandria.


> 1) Sanii si buzele n-au nici o justificare functionala (sanii femelei cimpanzeu nu sunt aparenti si totusi alapteaza foarte bine). Acestea sunt doar imitatii ale organelor sexuale, de fapt auto-imitatii, consecinta a posturii verticale si a aparitiei pozitiei de 'reproductie' fata in fata.
> Prin urmare sanii, buzele, lobul urechii au exclusiv functii de atractie sexuala.

Alta generalizare facila. Ugerul la bizon este mic (proportional) cu cel al vacii, nu ?!
Nu inseamna decat ca omul este mai productiv decat cimpanzeul. Tot asa, copilaria absolut dependenta a omului este mult mai lunga decat a gorilei !

> Drama speciei umane a inceput odata cu inventarea armelor ce ucid la distanta ceea ce a facut ca mecanismele de inhibare sa devina inaplicabile.

Fantasmagorii idealiste. Realitatea este, ca hipertrofierea creierului a angrenat specia pe un teritoriu virgin. Bibicu nu are nici pe departe materia cenusie, care sa-i permita sa traga concluzii in acest stagiu, oarecum prematur.


> 7) Cresterea populatiei duce la cresterea agresivitatii in sanul membrilor aceleiasi specii. Desmond Morris e foarte pesismist in legatura cu acest punct si spune ca ar

La fel si la soareci !!

>
> Concluzia? Suntem doar un simplu 'fenomen biologic' nimic mai mult...
>
> alexandra1305.blogspot.com

Da, si ?! Tot asa se poate argumenta, deoarece Dumnezeu nu este un micromanager, ca fenomenul acestsa biologic nu este decat una din posibilitatile care sant o consecinta a creatiei.

Anonyme a dit…

am citit un urma cu aproape 2 ani cartea. este foarte adevarat ca de cand am citit-o, atunci cand ma uit in oglinda am o cu totul alta perceptie fata de ceea ce vad acolo. este o carte minunata. m-a facut sa ma vad asa cum sunt.

o maimuta goala

deicide a dit…

Foarte interesant tipul. Voi citi si eu cartea mai ales ca ideile nu-mi par noi insa dupa anul apaitiei (1967) sunt printre primele.

Am citit si Conrad Lorenz "Despre asa zisul rau" (1966) si Jared Diamond "De ce e sexul o placere" (1998). Bune.

Din pacate nu stiu daca se mai pastreaza traditia asta pe la alti autori ca toti sunt antropologi mai putin zoologi si fac comentarii din perspectiva speciei. In felul asta nu aflu nimic deosebit.