samedi 22 septembre 2007

New York, New York (ultima parte)


Ultima zi la New York a fost si cea mai obositoare. Am mers mult pe jos impingand de carucior sub soarele de august pe trotuarele aglomerate din Chinatown, Soho, Greenwich Village, Chelsea pana am ajuns 'acasa', in Midtown. Asta ne-a luat o zi intreaga, bineinteles cu opririle inevitabile, pentru un suc (era sa zic o cafea dar mi-am amintit ca nu exista asa ceva pe acele meleaguri), pentru masa de pranz sau pentru ultimele cumparaturi.

Diversitatea cartierelor e fascinanta. Intre Chinatown si Greenwhich village aflat doar la cateva strazi mai incolo e o diferenta ca intre Amesterdam si Pekin. Chinatown e un cartier viu, zgomotos, aglomerat, in aer plutesc mirosuri necunoscute, e un cartier cu restaurante mici si dese, cu buticuri cu marfa tipatoare revarsata pe trotuare, cu piete exotice unde animale bizare se vand vii direct in strada.

Greenwhich Village e linistit, cu stradute umbroase, terase calme, aproape da impresia
unui oras european. Pe vremea cand stapani erau indienii (acum vreo 3 secole si mai bine) aici se intindeau paduri si mlastini, europenii au inceput sa cultive tutun iar cand au sosit englezii i-au pus numele de Greenwich village. Cand epidemiile au inceput sa bantuie New Yorkul, lumea buna din orasul de jos s-a refugiat in cartierul verde. Aici a locuit Edgar Poe, pe strada trei a scrisis Aventurile lui Gordon Pym. Mai tarziu Greenwhich Village a devenit cartierul boem al New Yorkului, renume pe care si l-a pastrat si azi.

N-am fa
cut decat sa traversam Chelsea, eram prea obositi si cu mintea prea plina e tot ceea ce vazusem pana acolo ca sa mai inregistram ceva din pitorescul locului. Din cate am aflat, acum cateva decenii aici era zona rau famata a Manhattanului, acum lucrurile s-au schimbat, rezultatele politicii "toleranta zero" practicate de fostul primar au inceput sa se vada si cartierul a inflorit.


Dupa ce ne-am tras sufletul o jumatate de ora la hotel, chiar daca nu mai simteam picioarele de oboseala, am plecat sa vedem buildingurile din Midtown si impresionantul Rockefeller center. Cand ne-a vazut iarasi gata de plecare, desi umblasem toata ziua si o credeam moarta de oboseala, Alexandra a fost prima la usa, fericita ca mergem iar "ovoa" ("au revoir")

Am ajuns inapoi la hotel seara tarziu, dupa ce am mai facut un ocol de noapte prin Times Square si am dat piept cu hoarde compacte de trecatori... Nu pot sa-mi explic multimea care popula strada la acea ora tarzie, poate erau spectatorii ce ieseau / intrau la teatrele de pe Broadway sau poate erau ca si noi, doar gura casca veniti de prin toate colturile lumii, cert e ca la un moment dat caruciorul nu mai putea inainta fara sa calce peste picioarele cuiva. Cand am depasit strada 40th multimea a disparut brusc, ca intr-o gaura neagra, strazile au redevnit dintr-o data normale, fenomen straniu ce mi-a ramas inexplicabil pana azi.

A doua zi dis de dimineata ne-am incarcat rucsacii si am coborat iarasi in Penn Station aflata vizavi de hotel, cu gandul sa repetam experienta de la venire si sa luam trenul spr
e aeroportul din Newark. S-a dovedit insa ca ambitiile noastre de calatori autonomi au fost prea mari, nu am reusit sa ne descurcam in reteaua de tuneluri si lifturi, nu am inteles nimic din placutele indicatoare si nici din ecranele care afisau trenurile urmatoare. Gara e construita in subsol pe mai multe niveluri, la peroane se ajunge coborand cu liftul. Am coborat pe un peron identificat prin deductie 'logica '(!) si am reusit sa vedem un tren gol ce tocmai parasea statia. Probabil aratam pierduti si deznadajduiti, cu rucsacul in spate si cu Alexandra pe jumate adormita in carucior asa ca unui cersetor ii se face "mila" de noi si ne intreaba unde mergem. Reusim sa-i explicam si spre surprinderea noastra se doveste ca personajul vorbea... limba lui Voltaire. Una saraca amestecata cu englezisme si cu un puternic accent insa destul de inteligibila. Ni s-a mai daramat astfel o prejudecata, aceea ca americanii sunt inculti, uite domne ca pana si cersetorii newyorkezi vorbesc frantzuzeste!
Omul ne-a condus la un alt peron si ne-a aratat un alt tren in schimbul maruntisului pe care-l mai aveam prin buzunare, adica vreo 5 dolari. Mai tarziu ne-am gandit ar fi putut sa ne spuna orice si sa ne arate un tren oarecare, nimic nu ne indica faptul ca acela era trenul spre Newark, destinatiile afisate pe ecrane nu ne spuneau nimic. Insa din fericire omul a fost cinstit si trenul ne-a condus intradevar la Newark, acolo unde trebuia sa ne imbarcam in zborul spre Cancun.

Asa se inchieie escala newyorkeza, de aici incepe o alta aventura, cea mexicana, cel putin tot atat de fascinanta. Daca ne-a placut New Yorkul? Eu cred ca e imposibil sa nu placa, e prea cosmopolit, are cate ceva din aproape fiecare coltisor al lumii.
Unii spun ca New Yorkul e cel mai european oras al Americii. Mie mi s-a parut insa ca "europa", pe care am recunoscut-o intradevar in unele cartiere din NY, e una definitiv si iremediabil americanizata.

Chinatown


Greenwhich Village



Little Italy





Rockefeller Plaza


Midtown






Times Square








New York, New York







2 commentaires:

anda grarup a dit…

astept cu interes si Mexicul :-) Mi-a placut incursiunea voastra prin New York..iar pozele sint graitoare. Atita doar ca nu se deschid in alta fereastra :-))

motanik a dit…

Superb! Am citit pe nerasuflate si sper sa iti calc pe urme vara viitoare. Micuta e senzationala!