mercredi 19 septembre 2007

Si daca viata se datoreaza doar hazardului?

Mie mi se pare o evidenta insa nu pentru toti e astfel. Numarul din august al revistei Science et vie contine o serie de articole care trateaza subiectul limpede si pe intelesul tuturor. Sunt oare mai avantajati cei ce nu accepta ideea ca viata e opera "hazardului", sfarsitul e mai usor de acceptat pentru ei? Chiar daca ar fi asa, se pare ca nu avem de ales. Boris Cyrulnik, psihiatru etolog, (autorul cartii "Din carne si suflet") spune in interviul acordat S&V (pg 60) ca suntem programati inca din copilarie sa acceptam sau nu ideea ca suntem fructul aleatorului biologic.
Dovezile stiintifice care demonstreaza ca 'hazardul' e cel ce guverneaza lumea vie au inceput sa apara inca de acum 150 de ani si continua sa se acumuleze. Cu toate acestea ideea de hazard e respinsa de multi pur si simplu pentru ca ii sperie pe cei ce in copilarie nu au putut sa-si construiasca o baza de securitate. Ei au nevoie sa controleze cat mai multe lucruri caci totul le provoaca teama.
Boris Cyrulnik vorbeste despre axa stabilita de psihosociologi, de o parte a ei se afla persoanele care au un "locus de control intern", de cealalta cei cu un "locus de control extern". Sau mai simplu, exista oameni care au tendinta de a se crede stapanii propriei dezvoltari si care se cred capabili de a gestiona propriul viitor si altii are cred ca o forta exterioara e responsabila de prezenta noastra, ca exista un mare arhitect (divin de preferinta) care ne guverneaza vietile.

Aceia dintre noi care exploreaza lumea, inventeaza tehnologii, au idei noi sunt cei ce se simt autori, actorii propriei vieti. Ceilalti sunt aceia carora le place sa e simta protejati de ordinea bine stablita a lucrurilor: viata le este deja trasata, stiu unde e binele si unde e raul, stiu ce trebuie si ce nu trebuie sa faca. Astfel se simt in securitate. Cei din prima categorie considera ca in fiecare din noi exista o parte de libertate in timp ce ceilalti isi gasesc placerea intr-o forma de supunere securizanta. Cand aceste doua conceptii se intalnesc, conflictul apare la nivel de sentimente si de aceea nici un argument rational nu-l poate stinge.

Cei care nu accepta teoria evolutiei se tem de aceasta libertate iar B.Cyrulnik ne explica de ce dialogul este imposibil pe terenul ratiunii. Aceste persoane au nevoie sa se supuna unei ordini care ii depaseste. A reusi sa convingi o astfel de persoana ca in natura nu exista intentie echivaleaza cu a o imbolnavi.

Ce este de fapt 'hazardul' de care unii se tem atat?

Daca glastra cu muscate s-a prabusit in capul unui anumit trecator si nu al celui de langa el se datoreaza celui mai pur hazard... Si totusi, intrebati meteorologul de la cotul strazii. Va va explica stiintific ca, datorita presiunii atmosferice, directiei vantului si topografiei locului, pala de vant ce a provocat accidentul era perfect previzibila. Un fizician va adauga ca inaltimea centrului de greutate al glastrei asezata pe un pervaz inclinat facea caderea ei inevitabila. Daca un martor atent ar fi calculat directia, lungimea si frecventa pasilor diversilor trecatori prezenti in zona unde intensificarea vantului s-ar fi anuntat, toti ar fi fost de acord cu faptul ca nu era prea greu de pariat asupra carui cap se va abate nenorocirea.

Aceasta fabula ne ofera cel putin 2 invataminte:
- adesea hazardul este o denumire pe care o folosim pentru a ne disimula ignoranta
- nu trebuie sa avem incredere in glastrele cu muscate intr-o zi care in se anunta intensificari de vant

Fara hazard n-ar exista viata

Cand ne uitam in oglinda si in jurul nostru e greu sa credem ca totul e rezultatul hazardului. Si totusi stiinta, pentru ca e rationala si se bazeaza doar pe fapte ferindu-se de orice consideratii metafizice sau superstitioase, are multe de spus asupra acestor delicate intrebari.

Primul punct fundamental: daca hazardul n-ar fi existat, viata pe care o cunoastem cu totii nu ar fi existat nici ea caci nu exista alte procese naturale spontane care sa dea nastere la diversitate. Si fara diversitate n-ar exista viata, omogenitatea unei populatii echivaleaza cu moartea ei fiindca ceea ce ucide un individ ii va ucide pe toti pana la unul.
Articolul ne prezinta exemplul fecundarii ovulului de catre un spermatozoid. Exista o sansa la cateva sute de milioane sa fim NOI, daca un alt speramtozoid ar fi fost castigatorul cursei nu am mai fi azi in fata ecranului ca s-o aflam.

Al doilea punct fundamental este acela ca hazardul are responabilitatea protejarii corpului nostru. Celulele umane sufera in permanenta mutatii aleatorii insa ADN-ul anticorpilor sufera mutatii de 1 milion de ori mai rapid decat genele altor celule. Datorita acestui fapt nu este neaparat nevoie sa fi fost expusi unui microb pentru a dispune de mijloace de recunoastere a lui: anticorpii sunt atat de variati ca se va gasi intotdeauna unul care sa detecteze intrusul.
Hazardul este de fapt asigurarea noastra de viata, ca asta place sau nu unora.

Succesul hazardului surprins in direct

Da,da, acum este observabil. Biologii au fost totdeauna frustrati de incapacitatea de a reconstitui parcursul evolutiv unei fiinte vii de la aparitia ei pe pamant, de a nu putea asista in direct la mutatiile sale. Azi nu mai tine de domeniul fantasticului, posibilitatile informaticii de azi ofera solutia: programele de evolutie virtuala.
Aceste programe sunt capabile sa produca rezultate total imprevizibile si sa creeze fiinte virtuale dotate de gene si functii fiziologice : posibilitatea de a se deplasa, hrani, comunica, reproduce.

Viata lor e arbitrata de catre hazard in ceea ce priveste hrana si mutatia genelor. Prima experienta a dat rezultate incredibile. Dintre mii de populatii virtuale, eficacitatea unui grup de indivizi in a-si gasi hrana intr-o situatie data depinde de aparitia unei mutatii specifice in genele lor.
Mai mult, cercetatorii au constatat ca talia genomului unor grupe de indivizi virtuali care au evoluat aleator independent unii de altii a suferit schimbari asemanatoare. O surpriza pentru echipele de cercetatori care au comparat genomul obtinut prin evolutie artificiala cu genomul bacteriilor si au descoperit ca.. au structuri similare!

O alta experienta foloseste roboti virtuali care au de ales intre hrana datatoare de energie si otrava consumatoare a aceleiasi energii. Incluzand mutatiile aleatoare si selectia naturala (robotii otraviti dispar) s-a constatat ca robotii virtuali cu genom inrudit coopereaza unii cu altii pentru a repartiza energia in mod echitabil si asta in mai putin de 500 de generatii! Comunicarea apare astfel sub ochii nostri caci confera un avantaj evolutiv.

Aceste experiente ne aduc dovada ca hazardul e motorul creatiei. O adevarata lectie de umilitate pentru specia umana careia pana acum hazardul i-a oferit sansa ei.

Creationistii spun Nu hazardului

Articolul incepe cu o descriere a Muzeului Creatiei ce tocmai si-a deschis portile in Kentucky, USA si unde putem admira velociraptorii plimbandu-se in gradinile raiului alaturi de Adam si Eva, dinozaurii imbarcându-se pe arca lui Noe...
15000 m2 si o investitie de 27 de milioane de dolari cu scopul de a ne arata ca "lumea a fost creata in 7 zile si ca Darwin e un impostor".
Sigur, putem surade in fata unei asemenea industrii care tine mai mult de parc de distractii tip Disneyland decat de muzeu. Numai ca directorul acestui loc e un fost profesor de stiinte naturale si isi prezinta asezamantul ca fiind "produsul cercetarii stiintifice".
Hazardul si selectia naturala nu au dreptul de a fi citate, tinta finala a acestor IDers (adeptii Inteligent Desingului) este Charles Darwin si teoria evolutiei, cea care explica inca de acum 150 de ani istoria naturala fara sa recurga la nici o forta supranaturala.
De ce acesti neo-creationisti se incapataneaza sa-l contrazica? Numai ei stiu (si Boris Cyrulnik, vezi mai sus). Ceea ce este sigur pana acum este ca acesti pseudo-stiintiifici n-au propus nici un protocol stiintific prin care sa demonstreze interventia vreunei 'inteligente superioare'.

Pentru a-si sustine aberatiile fac apel la astrofizica incercand sa reinvie ideea astrofizicianului Brandon Carter conform careia Universul este asa cum este pentru ca omul e prezent ca sa-l observe... Idee indrazneata dar la fel de nedemonstrabila caci ar fi necesara comparatia cu alte universuri pentru a-i testa pertinenta.

Insa toate acestea nu reprezinta decat angoasa umana in fata hazardului.

"Hazardul ii socheaza pe cei care au o viziune finalista caci evolutia n-are nici un proiect. Acest fapt ridica unele intrebari existentiale.. insa nu e treaba stiintei a raspunda la ele."




Aucun commentaire: