vendredi 12 octobre 2007

2 ani!

Ma cheama Aca insa cei din jur imi spun Alexandra. Maine implinesc doi ani. E o varsta respectabila la care, chiar daca nu stiu intotdeauna ce vreau, stiu foarte bine sa obtin ce-mi trebuie. Imi impart spatiul si jucariile cu alte doua persoane, eu le spun "mama" si "papa", de fapt sunt un fel de supusi ai mei chiar daca comportamentul lor e uneori contradictoriu. In general ma asculta si imi indeplinesc poruncile insa cateodata se incapataneaza sa nu o faca, ar vrea sa dorm cand eu n-am terminat inca de jucat, ar vrea sa mananc cand nu mi-e foame, insista sa ma spele pe cap desi stiu ca imi displace operatiunea si cateodata indraznesc chiar sa ma impiedice sa-mi petrec timpul cu Dora, prietena mea, iar atunci ma supara rau! e adevarat insa ca imi trece la fel de repede si ii iert daca ma iau in brate si ma pupa.


Tot in spatiul meu exista si un personaj negru, cu blana, care scoate sunete ciudate (un fel de 'miaaaa") atunci cand il trag de coada sau de urechi. Uneori imi lasa niste dungi rosii si usturatoare pe manute, mai ales atunci cand nu intelege ca eu vreau doar sa ma joc cu el si d'aia il trag de blanita. Mama spune ca e o "pisipa", papa insa ii zice "sha", eu nu sunt inca in masura sa decid ce specie e asa ca ii cred pe amandoi si il numesc in ambele feluri. Dealtfel, mama si papa mereu numesc diferit lucrurile, probabil ca si ei sunt specii diferite. Insa eu am treburi mai importante de facut decat sa decid daca e mai corect sa spun 'apa' sau 'o' asa ca spun fiecaruia ce vrea sa auda, important e ca stiu eu despre ce vorbesc.


Mai am o persoana in subordine care vine doar in timpul zilei, o cheama "Foafoa" dar ceilalti o numesc "Françoise". Cand apare Foafoa dimineata stiu ca mama o sa plece, uneori ma supar si imi manifest zgomotos nemultumirea insa de cele mai multe ori sunt generoasa si o las sa mearga unde vrea ea pentru cateva ore, stiu ca seara tot la mine vine, de obicei cu o mica atentie in geanta ca sa ma impace.
Daca Foafoa e prin preajma inseamna ca amicul meu "Poa" (unii ii spun Polin) nu e nici el departe, impreuna o impartim pe Foafoa. Avem aceeasi varsta dar nu as spune ca ne intelegem perfect, ne mai certam pe jucarii sau pe "totote" (mama numeste altfel acest obiect de cult, in mod caraghios ii zice "suzeta"). Uneori mergem la Poa acasa sa ne jucam, aici sunt mai multi din specia mea desi un pic mai mari. Cel mai mult imi place de Lolo (unii spun "Louison"), e fratele lui Poa, ii place sa se strambe la noi si ne face sa radem. Dar mai mult si mai mult imi place de "câie" (mama spune "câine" si Foafoa zice ca il cheama "Boule de gomme"), e o aratare blanoasa, cat mine de mare si care incearca sa se ascunda deindata ce ma vede ca apar pe usa. E prietenul meu.

Pe prietena mea cea mai buna o cheama Doe (mama si papa ii spun insa "Dora"). O invit aproape seara de seara in sufragerie si ea nu vine niciodata singura, isi aduce toti prietenii ei, spre disperarea lui mama si lui papa: pe maimutoiul Babe (unii ii zic Babouche), pe crocodila Bia (unii zic Vera), pe bursucul cu mutra de englez Coti (unii zic Tico), pe taurasul Totoo (Totor) si mai ales pe vulpea furacioasa Besipe (Chipeur). Stiu ca mama si papa n-o prea plac pe Doe, spun ca e enervanta dar eu o ador, ma invata cantecele si ma plimba in jurul lumii.

Ca sa va faceti o idee, uite exemplu de cantecel pe care il cant odata cu Dora:

"u-a-u?
putupuuuu"

Sau altfel spus:

"Où allons nous?
Autour du mooonde"

Daca nu credeti am sa va spun pe loc o poveste despre prietena mea Dora care se cearta cu "pasi" (pasarile):




Alteori mama ma lasa sa ma joc la "cache" (mama zice "calculator") cu "uhu". Imi place sa ma joc, am invatat repede sa manuiesc mouse-ul (cu manuta stanga) si ma descurc singura cu aproape toate joculetele de acolo.

Nu am un ursulet preferat dar il am pe "dodo" de care nu ma despart niciodata. Dodo e un tricou roz care i-a apartinut candava lui mama si cu care dorm de cand eram bebelus. "Dodo" si "totote" ma insotesc peste tot, e o adevarata tragedie daca se intampla sa plecam undeva fara ei.

Mama citeste pe forumuri de discutii despre ce fac alte persoane la varsta mea, adica nici doi ani. Imi spune ca unii stiu sa numere corect, altii cunosc tot alfabetul latin, altii deseneaza peisaje si animale, altii stiu sa foloseasca formulele de politete ("poftiti va rog", "fiti amabil, as dori un biberon cu lapte", "multumesc frumos, la fel si dvs" etc), altii spun poeme...

Eu nu stiu nimic din toate astea. Cand vreau ceva arat cu degetul si strig "ma-ma" pe un ton diferit de "mama", adica persoana care se grabeste sa-mi satisfaca cererea. Nu stiu sa numar dar cand urc treptele spun cateodata "an", "deu", "qat", ca asa am auzit-o eu si pe Doe ca zice.
Spun cateva cuvinte dar nu sunt sigura ca ceilalti le inteleg, mai ales ca, asa cum am mai spus, mama si papa nu sunt nici ei de aceeasi parere cu privire la denumirea unui lucru sau altul. Nu-i nimic, eu ii inteleg perfect pe amandoi chiar daca reciproca nu e intotdeauna valabila.

Iata si alte elemente din vocabularul meu :
chisipa? = "qu'est-ce qui se passe?"
pafo =pantof
tetele=pestele
aonu = avionul
uson = simpson
bato= bateau (vapor), motocicleta, bicicleta
pacapa = alba ca zapada
pocopa = copac
pocopo = porc
pota =hipopotam
maca = rata
apu=vapor
u-sa = où ça
la-ba = là bas
oui = iaurt
caie = carne
câie = câine
bao = balon
cocoa= gaina/cocos
bobe = bobi (cainele)
ovoa = au revoir
us = urs
caonu = camionul

nani = doarme
tati= tataie
cote = elicopter sau gargarita
ame = albina
sasa = tantar
nenea = nenea
ape = lapte
cashi = masina
fufu =furnica
boton =buton
moti = monter (a urca ...pe scaun)


Imi place sa merg la restaurant! Stiu sa ma asez singura la masa si sa comand "Coca"!
Imi place sa calatoresc. O tara noua, un loc nou sau un patut nou nu sunt nu sunt decat ocazii de a descoperi lumea din jur. Mama citeste despre alte mamici care streseaza la gandul deplasarii cu odorul personal, chiar daca e vorba de o calatorie doar de cateva sute de km sau de un sejur organizat. Eu am adunat in primii doi ani mai multe ore de zbor decat mama mea in primii 30. M-am nascut intr-un alt secol, ce pot sa fac?! Am utilizat pana acum aproape toate mijloacele de transport cunoscute, mai putin elicopterul si motocicleta. Cu avionul am zburat prima data cand aveam doar doua luni, am fost in Corsica in vizita la mamaia de acolo. De atunci am fost de multe ori in Romania, la tataie si Aritina, m-am reintors in Corsica (cu vaporul de asta data) si am traversat de doua ori Oceanul Atlantic. Prima oara a fost atunci cand am implinit un an si m-am jucat de-a Robinson Crusoe pe o insula din Caraibe, in Guadeloupe. Anul acesta am calatorit iarasi peste apa mare, mai intai la New York si apoi in Mexic, intr-un orasel din jungla yucateca unde am trait emotiile primului uragan ! De aceea rad in hohote cand mai imi povesteste mama despre mamicile care isi pun intrebarea existentiala daca e bine/sanatos/recomandat etc sa-si duca puiul 10 zile la Mamaia. Eu una ador sa calatoresc si nicaieri nu ma simt mai bine decat in vacanta cu mama si cu papa.

V-as mai vorbi despre filozofia vietii la doi ani, ca nu e atat de simpla pe cat va imaginati, as putea sa va povestesc mult si bine despre aceasta sublima sfera de imanenta absoluta in care ma simt imersata in permanenta si cu care ma straduiesc sa coincid...dar trebuie sa amân pe altadata ca acum ma cheama mama sa-mi schimbe scutecul...




2 commentaires:

Deniss a dit…

De obicei nu am rabdare sa citesc dar de data asta "povestea" a fost capitavanta. La Multi Ani Alexandra!

Aca a dit…

Merci Deniss!