mercredi 31 octobre 2007

O gura de rai

Le Dieu des chrétiens est un père qui fait grand cas de ses pommes, et fort peu de ses enfants.
Diderot

Dumnezeul crestinilor e un tata care face mare caz de merele sale dar se preocupa mult mai putin de proprii copii.


Unul din argumentele religiosilor este acela ca omul este atat de perfect incat trebuie sa fi fost creat de o inteligenta superioara. Acelasi lucru se spune si despre biodiversitate, natura e perfecta, natura este dragoste prin urmare o "inteligenta superioara " a gandit-o.
Cand spun asta creationistii au probabil in fata ochilor astfel de imagini paradisiace: caprioare adapandu-se cu apa limpede de izvor, o turma de oi blande pascand pe o gura de rai...


Sunt sigura ca ei prefera sa nu se gandeasca niciodata la acest gingas animal, sobolanul orb si gol:

si mai mult ca sigur acesta (paduchele de pubis) le da frisoane (ca de altfel oricaruia dintre noi)
Prin urmare aceste specii au fost si ele "gandite" si "proiectate" de o inteligenta superioara ce ne-a facut pe noi dupa "chipul si asemanarea ei". Paduchele are deci acelasi drept de a exista ca si cerbul, ba chiar, pot sa pariez ca sansele lui de supravietuire sunt cu mult mai mari. Ce minte superioara a putut imagina astfel de creaturi si o astfel de ordine?

Insa asta nu e nimic. Fiindca tot am vorbit de oi, hai sa vedem ce alte "creatii" ale divinitatii traiesc pe spinarea nevinovatelor mioare. Una foarte interesanta este un parazit, Fasciola hepatica, un vierme ce traieste in caile biliare ale ovinelor si bovinelor provocand o boala numita fascioloza sau, mai pe romaneste, galbeaza.
Viermele traieste si prospera in interiorul oii hranindu-se cu sange si celule hepatice, tot aici isi depune ouale insa apoi lucrurile se complica un pic. Ouale nu pot sa dea nastere la descendenti in ficatul oii, pentru asta trebuie sa-si gaseasca alta gazda. Pentru inceput sunt deci eliminate prin excremente si ajung astfel in natura rece si umeda. Aici se dezvolta larvele care isi gasesc repede alta gazda primitoare: melcul. In corpul acestuia larvele se multiplica si apoi sunt ejectate in mucozitatile lasate de gasteropod in zilele ploioase.
Furnicile sunt atrase de aceste mucozitati care au forma unor siraguri de perle si , naive, le consuma. Insa larvele nu raman prea mult in abdomenul furnicii, ies de acolo facand gauri pe care le astupa cu un soi de clei si incep sa circule in interiorul insectei.
De acum larvele devin adulte si trebuie sa se intoarca in ficatul oii ca sa-si continue ciclul de crestere. Problema e insa ca furnica isi indeplineste sarcinile dis de dimineata la nivelului solului acolo unde e la adapost de gurile flamande ale oilor.
Insa larva de galbeaza e ingenioasa, de indata ce una singura a atins creierul furnicii aceasta isi modifica complet comportamentul: seara, atunci cand toate suratele ei dorm, furnicile contaminate isi parasesc adapostul, avanseaza ca niste somnambule si se catara pe varful ierbii ca sa fie prezente la micul dejun al oii dis de dimineata. Mai mult, furnicile telecomandate de catre parazit nu se catara pe oricare iarba ci doar pe cea preferata de oi: lucerna si traista ciobanului!

Cat e de ingenioasa si iubitoare si dreapta e creatia divina! Intrebarea fireasca ar putea fi: cine dintre protagonisti e cel mai iubit de creator: oaia bolnava, furnica care sufera sau viermele de galbeaza?

Am ajuns si la creatia ultima: omul facut dupa chipul si asemanarea creatorului sau. Daca noi suntem 'modelul final' atunci nici nu vreau sa-mi inchipui cum aratau 'schitele'. Nu mai zic nimic de ochiul uman, considerat de creationisti model de perfectiune dar care, daca ar fi fost proiectat de o adevarata inteligenta , n-ar fi avut celulele inversate si nervul optic n-ar fi trecut prin fata retinei. Nu mai zic nici de coccys, de apendice si de maseaua de minte care in afara de dureri si bataie de cap nu ne folosesc la nimic. Intrebarea e alta. Avem doua maini, doua picioare, doua urechi, doi ochi. Si doar o singura inima. 80% din decese sunt datorate unei deficiente in sistemul circulator. Eu as fi creat o fiinta cu o singura ureche (la ceafa) si un singur ochi (in frunte) dar doua inimi.

E chiar ciudat ca tocmai "designul inteligent" nu s-a gandit la acest "amanunt", doar in Biblie putem citii de nenumarate ori cuvantul "inima" ... e adevarat insa ca niciodata nu intalnim si cuvantul "creier".

Aucun commentaire: