mercredi 21 novembre 2007

Cartile pe foc, hai copii la joc

Sa nu mai citim, ca ne-mbolnavim!
Care copil n-a visat macar odata o vacanta eterna, sa nu se trezeasca dimineata, sa nu-l "asculte" la mate, sa scape de lucrarea de control, de ora de geografie, de profa de franceza?! Astazi este posibil, un nou curent vine de peste ocean drept in sufrageriile noastre si le transforma in sali de clasa: homeschool.
Aceasta idee nu este decat continuarea fireasca a unei intregi serii de 'norme de crestere a copiiilor moderni:
1) totul incepe inca de la nastere (sau chiar inainte, unii nu ezita sa-monitorizeze medical ovulatia ca sa fie siguri ca odrasla va fi in zodia dorita!), aceasta trebuie sa fie cat mai naturala si cat mai nemedicalizata (fara peridurala sau chiar nasterea acasa)
2) alaptarea trebuie continuata pana la varste cat mai avansate (pana la majorat?) Subiectul naste adevarate batalii virtuale intre mamele "alaptatoare" si cele "formulatoare" insa despre asta o sa scriu poate altdata ca sunt prea multe de spus.
3) aplicarea cu strictete a conceptelor venite de la noii guru in materie de crestere a copiiilor:
- "attachement parenting", asta e un fel de 'bipedie' (ca in emisiunile lui Gaita din anii '90, cand reporterul il intreba pe trecatorul bucurestean: "copilul dvs e biped?" "nu domnule, fugi de aici, copilul meu e sanatos tun!") adica o intreaga filozofie si nenumarate carti pentru a explica niste lucruri evidente pe care orice mama le face instinctiv (copilul trebuie respectat, nu trebuie lasat sa planga cu orele, trebuie luat in brate si consolat etc). De aici se ajunge evident si la exagerari : copilul trebuie purtat tot timpul in brate, indiferent de activitatea practicata de parinti, si atunci cand mama da cu aspiratorul sau isi pune parul pe moate etc. Ideea se bazeaza pe practica triburilor amazoniene (yequana) , unde se zice ca odraslele crescute strans lipite de parinti stiu la nici doi ani sa construiasca o piroga si sa pescuiasca printre crocodili... Recunosc ca Aca la doi ani habar n-are sa construiasca nici macar un castel de nisip... insa, pe de-o parte, asta nu mi se pare chiar asa de dramatic, caci nu stiu ce ne-am fi facut cu o piroga amazoniana in cei 55m2 parizieni... Lasand gluma la o parte, sociobiologia evolutionista spune ca triburile primitive ce ni se dau de exemplu aici au esuat de fapt pe scara evolutiei, cei care au reusit sunt occidentalii iar societatile primitive sunt sortite disparitiei... prin urmare ar fi o regresiune sa ne intoarcem la acest mod de viata. Insa acesta iarasi e un alt subiect.
Unul din "guru" inventatori ai acestor 'concepte' e un american ce isi zice Dr Sears si care pretinde ca trebuie sa aruncam la gunoi toate cartile de pedopsihologie si sa ne crestem copiii ca si cum am fi pe o insula pustie. Sfatul asta ar fi extraordinar daca n-ar veni de la un individ care isi castiga existenta din... scrierea cartilor de pedopsihologie !
- apoi vin ideile pompoase de "portaj" ("wrap"), bebele trebuie purtat in esarfe infasurate in jurul bietei mamici si bananait asa de colo colo toata ziua
- co-sleepingul = dormitul in pat cu copilul cel putin pana la adolescenta
etc

Dupa toate acestea ideea de Homeschool, scoala acasa, vine ca o continuare fireasca.

Principiul este simplu, copilul nu mai merge la scoala iar parintii preiau responsabilitatea "instruirii" lui. In Franta de exemplu, scoala nu e obligatorie, instruirea insa da. Exista si aici in jur de 3000 copii "nescolarizati", la o populatie de 60 de milioane. Mult mai putini decat in USA unde se zice ca ar fi ajuns la 2 milioane de home-scolari.
Mai sunt inca vreo 30.000 care urmeaza cursuri prin corespondenta, intre acestia numarandu-se si copiii expatriatilor, cei ce locuiesc temporar in tari unde nu exista scoli in limba franceza. Motivatiile sunt diverse, in USA cele mai multe sunt de natura religioasa, cam 40% din homescoliti, prin Europa sunt fobiile scolare (ale copiiilor sau.. ale parintilor!), faptul ca locuiesc in locuri izolate, etc.
In Franta, aceste familii se supun unui control din partea unui inspector scolar si a serviciilor sociale, daca acestia considera ca este necesara scolarizarea copilului, parintii vor fi obligati sa-l trimita la scoala. In plus, mai exista si un control al unui organism guvernamental de "prevenire a sectelor" care verifica motivatiile pentru care parintii considera ca scoala nu e buna pt copilul lor, daca aceste motive sunt exclusiv religioase copilul iarasi risca sa se vada in bancile scolilor laice inca de a doua zi.

In USA, 40% din homescoliti sunt indoctrinati acasa de parinti ultrareligiosi, in 2006 a aparut un film documentar pe aceasta tema, Jesus Camp.
Aceste tendinte nu intarzie sa apara si in Romania, ideile de homeschool au fost deja recuperate de habotnicii de toate confesiunile.

Mie mi-ar fi teama de o societate in care toti copiii ar fi "homescoliti". Cred ca ar fi cea mai sigura cale spre o societate elitista, extremista, rasista, ultrareligioasa, xenofoba ca sa nu mai spun de nivelul de analfabetism si de copiii care ar fi lasati de capul lor in fata unui televizor sau, mai rau, de cei abuzati de parinti fara ca nimeni sa-si dea seama. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar gandi copiii educati exclusiv de acesti indivizi spre exemplu.

Ar fi un fel de intoarcere la evul mediu in care elitele nasc elite si ceilalti nu au nici o sansa a-si depaseasca conditia.

Totusi, adeptii scolii in sufragerie au dreptate in unele privinte.
Ei spun de exemplu ca sistemul de invatamant institutionalizat ii distruge copilului dorinta innascuta de cunoastere. Poate ca exista un sâmbure de adevar aici insa, la fel ca si in cazul conceptelor prezentate mai sus, se exagereaza foarte mult. In articolele despre acest sistem si in discutiile de pe forumuri, profesorii sunt prezentati ca niste functionari nepasatori ce se multumesc sa recite pe dinafara dintr-un manual. De cealalta parte parintii sunt vazuti ca niste super-oameni care sunt capabili sa-si invete copilul fizica la sanius, logaritmii in parc, biologia la acvariu etc. E evident ca realitatea e departe de a fi astfel . Asaa cum exista profesori buni, interesati de evolutia copiiilor si profesori prosti care vin la munca doar ca sa semneze condica, exact la fel sunt si parintii, sunt unii interesati de educatia copiiilor si altii carora putin le pasa. Din pacate, cred ca sunt mult mai multi din a doua categorie.

Adeptii homescolismului mai spun ca pe ei nu-i intereseaza ca odrasla sa cunoasca integralele si filozofia, tot ceea ce vor ei e fericirea copilului. Foarte frumos, cu conditia sa stie ce anume il va face fericit si peste 30 de ani ...

Daca apar intrebari despre o notiune sau alta care poate fi dificil de insusit acasa cu mama si cu tata, adeptii homescolismului spun ca:
1) parintele invata impreuna cu copilul, il ajuta sa caute informatia corecta. Asta e o atitudine excelenta insa nu vad de ce ar fi exclusiv meritul celor ce invata acasa. Faptul ca un copil merge la scoala nu ii impiedica pe parinti sa intervina in educatia lui, sa-l ajute sa inteleaga sau sa caute informatia impreuna.. Dimpotriva, scoala da doar niste mari repere, restul depinde de fiecare copil si de mediul in care creste.
2) o alta fraza ce-i scoate din impas: "si ce daca nu va stii, ce-i trebuie lui sa stie chestia asta (valenta carbonului, logaritmii, Voltaire etc), copilul invata doar ceea ce-i place si ceea ce-l intereseaza la momentul respectiv". Mi se pare pueril, asa gandeam si eu prin clasa a 5a, experienta mi-a dovedit insa ca era o opinie gresita. Daca acum 10 ani cand faceam o cu totul alta meserie in cu totul al domeniu mi-ar fi spus careva ceea ce o sa fac azi i-as fi ras in nas, as fi spus ca e imposibil, niciodata nu m-a interesat aceasta activitate si nu am' inclinatii' spre asa ceva, plus ca ceea ce faceam atunci imi placea . Acum ador ceea ce fac si mi se pare ca niciodata n-am facut ceva mai interesant. Poate ca peste 10 ani voi face altceva si poate ca voi gasi ca e si mai interesant ce voi face atunci. Nu regret ceea ce am fost pana acum si daca m-as intoarce inapoi tot acelasi parcurs l-as alege. Insa n-as fi putut sa sar atat de repede dintr-un domeniu in altul daca intr-o vreme n-as fi invatat si ceea ce (consideram eu la vremea aceea) ca e inutil.

Unele studii (facute de adeptii scolii acasa) spun ca homescolitii ar avea rezultate mai bune decat cei care merg la scoala. Mi se pare cam dificil de realizat un astfel de studiu, ar trebui sa putem compara rezultatele aceluiasi copil in cazul in care ar merge la scoala sau ar invata doar acasa. Poate ca ele n-ar fi asa de diferite. O alta explicatie ar fi aceea ca parintii homescolitilor fac parte din cei implicati in educatia copilului, ei ar fi fost astfel si daca progenitura ar fi mers la scoala deci e foarte probabil ca acel copil ar fi avut acelasi rezultate in ambele cazuri.

Unul din reprosurile facute scolilor este stressul. Dupa opinia unora scoala e prea stresanta pentru un copil, sistemul cu note nu este eficient, ghiozdanul e prea greu, multe informatii sunt inutile, notele nu fac decat sa-l streseze inutil. Poate ca au dreptate. Insa din cate imi amintesc eu (din timpuri imemoriale), nu faptul ca mi se dadeau note ma stresa ci parerea parintilor despre aceste note.

Din articolele si parerile citite mi se pare ca in spatele tuturor motivatiilor privind home-scoala (mai putin alea fanatico-religioase) se afla o incercare de a proteja copiii de fobiile parintilor. Daca parintelui nu i-a placut matematica, a ramas repetent sau a avut o fobie sociala nu inseamna ca si copilul va calca pe urmele lui. Copiii nu ar trebui privati de o astfel de experienta decat in cazuri speciale, dizabilitati sau fobii sau la cererea lui. Sigur, copilul de 6 ani nu are capacitatea de a decide ce fel de forma de invatamant prefera insa el nu decide nici daca trebuie sa mearga la doctor, parintele e cel ce oberva daca acest lucru e necesar sau nu. La fel si cu scoala acasa.

Pana una alta eu raman sceptica cu privire la rezultatele acestei metode, mi se par prea elogioase prezentarile ca sa nu fie suspecte, e cel putin bizar ca in cazul educatiei home-made exista doar avantaje, metoda produce genii fericite pe scara rulanta in timp ce "scolitii institutionalizati" sunt vai de capul lor, niste roboti frustrati... Ar fi mult prea simplu sa fie asa.

De curand am vazut un reportaj despre o "scoala altfel", Ron Clark Academy, un tip de scoala inventata de un prof american, unde copiii se joaca, canta, coboara pe tobogan din clase, examenele se dau ca un fel de joc video, copilul intra pe rand intr-o camera si trebuie sa raspunda la intrebari ca sa treaca la 'nivelul' (camera) urmator etc.
Ar fi mult mai preferabila o astfel de scoala decat "educatia in sufragerie



Linkuri
http://laia.asso.free.fr/
http://www.members.shaw.ca/sandykeane/diana2.html
http://www.homeschooling.ro/ro/documents/professor.html

1 commentaire:

Ioana a dit…

Pentru conformitate, sa mai dam un link : http://educatielibera.blogspot.com/

Sunt de acord cu multe dintre afirmatiile tale si in profund dezacord cu altele. Ceea ce nu are nici o legatura cu faptul ca sunt o adepta a unschoolingului.