dimanche 30 décembre 2007

Bucuria vietii

Draga Teo,
Nu sunt nici invalid nici o fiara periculoasa. Lasa-ma sa-ti dovedesc si tie , precum si mie insumi ca mai sunt inca o fiinta normala. Daca izbutesc sa ma smulg din ospiciul asta prin propriile mele forte si sa incep o viata noua la Auvers, poate voi fi in stare sa inving pana la urma si boala. Imi mai acord inca o sansa. Dupa cate imi scrii, Auvers e un loc linistit si placut. Daca voi duce o viata cumpatata sub ingrijirea doctorului Gachet, sunt sigur ca voi putea invinge boala.


Acesta era scrisoarea pe care Vincent o trimitea fratelui sau Theo de la 'casa de nebuni' din Saint Remy. Din pacate tot boala a fost cea care l-a invins, chiar si in linistitul Auvers sur Oise, chiar si sub ingrijirile doctorului Gachet. Dupa cateva luni, timp in care mai picteaza inca 80 de tablouri, Vincent Van Gogh isi trage un glonte in piept si moare doua zile mai tarziu.

Dupa fix un an ne reintoarcem si noi la Auvers sur Oise, pe urmele chinuitului pictor. Biserica ne fascineaza la fel de mult ca si prima data, adevarul e ca nu pare o biserica la fel ca celelalte, asta parca e vie. Vincent van Gogh a reusit sa-i redea sufletul, pe panza parca respira, parca se aude scrasnind din incheieturi, parca vorbeste. Ce vrea sa spuna? ar trebui sa citim cartea Bucuria vietii, a lui Irving Stone sau o alta biografie a vietii lui van Gogh ca sa putem intelege.

Desi pamantul e moale si noi nu suntem echipati pentru expeditii pe campul noroios tinem sa ajungem toutsi in locul de unde van Gogh a privit pentru ultima oara lumea cu ochii de pictor, raspantia unde a pictat ciorile deasupra lanului de grau.

Incercam sa refacem atmosfera, nu e decembrie ci jumatatea lui iulie, Vincent e bolnav de epilepsie, doctorul Gachet il trateaza cu digitalina (care dealtfel se zice ca e reponsabila pentru galbenul aprins din tablourile lui). Fratele sau Theo, cel care il intretinea, era pe punctul de a-si pierde slujba si avea un copil bolnav. Vincent se sinucide din dragoste frateasca si va fi ingropat in cimitirul din Auvers in locul de unde, ajuns pentru prima oara in acest sat, admirase valea Oisei impreuna cu doctorul Gachet. Tot acesta din urma va sadi cativa lujeri de floarea soarelui langa mormantul proaspat.
Dupa nici 6 luni fratele sau, Theo, il urmeaza.

Vincent insa nu e mort. Puzederia de turisti care vin si astazi, dupa mai bine de 100 de ani prin locurile prin care a trecut el cu sevaletul in spinare, demonstreaza inca odata ca geniile nu mor, e de ajuns ca omul sa creeze frumusete ca sa traiasca vesnic.








Aucun commentaire: