samedi 30 août 2008

Cele 10 mari enigme ale stiintei

Pentru omul din caverne fulgerul si ploaia erau inexplicabile. Tot ceea ce nu intelegea era pus pe seama unui zeu si aceasta credinta devenea 'axioma" nedemonstrabila. Axiomele omului din caverne erau nenumarate pentru ca nu-si putea explica mai nimic din lumea din jur. Acum 5000 de ani "creatorul" era in spatele fiecarui rasarit de soare. Astazi "creatorul" se mai ascunde in spatele erei lui Planck si a altor cateva enigme nerezolvate inca de catre stiinta. Astazi, datorita stiintei, numarul "axiomelor" s-a redus considerabil. In plus, s-a dovedit ca de fiecare data, la toate intrebarile pe care si le-a pus omul in legatura cu lumea inconjuratoare, religiile au avut un raspuns care mereu s-a dovedit gresit.

Datorita stiintei am aflat azi cum se nasc si cum mor stelele, datorita ei putem manipula atomii, inregistra activitatea neuronilor si masura varsta Universului. Acumularea extraordinarelor cunostinte de care dispunem azi s-a facut in secole de observatii, intrebari, reflexii, experiente. Cunoasterea stiintifica este diversa, precisa iar cei ce o construiesc azi beneficiaza de inteligenta si descoperirile tuturor predecesorilor lor. Asta nu inseamna ca umanitatea a raspuns la toate intrebarile si ca a descris in intregime complexitatea lumii.

Au mai ramas cateva enigme dintre care unele ii framanta pe savanti inca de acum cateva secole. De fiecare data cand stiinta ataca intrebari majore ale umanitatii descopera lucruri nebanuite , isi perfectioneaza metodele si mai ales ajuta omenirea sa-si inteleaga lumea. O inteligenta colectiva in serviciul umanitatii.

Marile enigme la care stiinta incearca sa raspunda au constituit subiectul numarului din august al revistei Science et vie:

Enigma nr 1:
De ce exista "ceva" mai degraba decat "nimic"?

Enigma nr 2:
Cum a aparut viata pe Terra?
Enigma nr 3:
Exista mai multe Universuri?
Enigma nr 4:
Diferentierea celulara sau cum devine oul gaina?
Enigma nr 5:
Ce este constiinta?
Enigma nr 6:
Lumea noastra este cuantica?
Enigma nr 7:
Care este natura timpului?
Enigma nr 8:
De unde vin ideile?
Enigma nr 9:
Ce deosebeste omul de animal?
Enigma nr 10:
Cum se va termina totul?

14 commentaires:

Elena a dit…

Aproape toti "predecesorii" au avut impresia ca au ajuns la cunoasterea "ultima" a fenomenelor, a vietii... Cercetatorii de azi nu sunt predecesorii celor de maine?
Daca va veni cineva care va demonstra clar ca Darwin nu are dreptate, nu ati fi macar un pic asa derutati? Adica pana la acel "ieri" sustineati contrariul. (Nu ma refer la creationisti, ci la alti oameni de stiinta).
Ma intreb.

Elena a dit…

Iata un exemplu de evolutie a cercetarilor stiintifice, pe care l-am putut prelua de aici: http://www.hawking.org.uk/info/iindex.html
Intrebarile pe care mi le pun sunt:
- de unde stiu pe care cercetator sa-l cred, in absenta unui bagaj suficient de cunostinte, care sa-mi permita sa fac eu insami comparatia de rigoare si sa discern care e adevarul: pe Stephen hawking ori pe John Preskill? Pe ce criteriu il aleg pe unul in defavoarea celuilalt? Si daca vin peste 7 ani si zic ca niciunul nu a avut dreptate? La ce mi-a folosit informatia? am fost in trend?
"One of the most intriguing problems in theoretical physics has been solved by Professor Stephen Hawking of the University of Cambridge. He presented his findings at GR17, an International Conference in Dublin, on Wednesday 21 July 2004.
Black holes are often thought of as being regions of space into which matter and energy can fall, and disappear forever. In 1974, Stephen Hawking discovered that when one fused the ideas of quantum mechanics with those of general relativity, it was no longer true that black holes were completely black. They emitted radiation, now known as Hawking radiation. This radiation carried energy away from the black hole which meant that the black hole would gradually shrink and then disappear in a final explosive outburst.
These ideas led to a fundamental difficulty, the information paradox, the resolution of which is to be revealed in Dublin. The basic problem is that black holes, as well as eating matter, also appear to eat quantum mechanical information. Yet the most fundamental laws of physics demand that this information be preserved as the universe evolves. The information paradox was explored and formalised by Hawking in 1975. Since then, many have tried to find a solution.
Whilst most physicists think that there must be a resolution of the paradox, nobody has really produced a believable explanation. In fact, seven years ago the issue prompted Hawking, together with Kip Thorne of Caltech, to make a wager against John Preskill also of Caltech, that the information swallowed by black holes could never be recovered.
On Wednesday, Hawking conceded that he has lost the bet.
The way his new calculations work is to show that the event horizon, which is the surface of the black hole, has quantum fluctuations in it. These are the same uncertainties in position that were made famous by Heisenberg’s uncertainty principle and are central to quantum mechanics. The fluctuations gradually allow all the information inside the black hole to leak out, thus allowing us to form a consistent picture. The information paradox is now unravelled.
A complete description of this work will be published in professional journals and on the web in due course..."
Deci, revin la intrebarea postata anterior: pentru ca nu a fost niciun om de stiinta care sa-l contrazica pe Darwin, trebuie sa iau teoria lui de buna?

Alexandra a dit…

>Daca va veni cineva care va demonstra clar ca Darwin nu are dreptate, nu ati fi macar un pic asa derutati? Adica pana la acel "ieri" sustineati contrariul. (Nu ma refer la creationisti, ci la alti oameni de stiinta).<<

fraza asta (in afara de faptul ca ea contine cateva erori majore) e un exemplu al diferentei intre gandirea rationala si cea religioasa. Stiinta nu e afacerea unui singur om fie ca se numeste Darwin, Hawking sau Newton. Stiinta e o intreprindere colectiva in care si cel mai obscur cercetator aduce o particica. E exact contrariul "revelatiilor" religioase in care dogma enuntata de un profet sau vreun "sfant" pentru ca "asa i-a soptit noaptea" ingerul X nu mai poate fi pusa in discutie sau contrazisa si nu mai e nimic de adaugat la ea. Pe unii acest lucru ii face sa se simta in siguranta pe altii (cei care obisnuiesc sa gandeasca rational) ii inspaimanta. Daca Newton n-ar fi existat gravitatia ar fi continuat totusi sa actioneze asupra noastra, daca Darwin n-ar fi existat, speciile tot ar fi continuat sa evolueze. Daca imparatul Constantin n-ar fi existat... am mai fi putut vorbi despre crestinism? Stiinta e opera colectiva a umanitatii, religiile sunt doar inventiile unor grupuri de interese.

In al doilea rand, faptul ca pari sa crezi ca teoria evolutiei ar putea fi contrazisa in totalitate intr-o zi dovedeste ca nu o cunosti deloc desi spui ca "esti in cautare". Se pare ca nu cauti decat la cei ce iti confirma ideile deja formate.
Evolutia speciilor nu e totuna cu teoria evolutionista. Evolutia este un fapt dovedit de care nici un om de stiinta intreg la minte nu se indoieste. Iar dovezile istorice, de paleontologie, biogeografie au fost reunite si explicate de teoria evolutionista care descrie mecanismul prin care are loc evolutia speciilor. Teoria evolutionista nu ii apartine lui Darwin, el a pus doar bazele ei, intre timp cercetatorii au dezvoltat-o, au adus noi elemente etc in asa fel incat ea nu mai seamana cu cea de acum un secol. Ca in orice teorie stiintifica exista controverse asupra unor detalii ale mecanismelor evolutiei insa acestea sunt departe de a pune in cauza intreaga teorie si in nici un caz nu contrazic faptul ca evolutia speciilor a avut loc! De aceea fraza "se va dovedi ca Darwin nu a avut dreptate" are aceeasi probabilitate cu "intr-o zi Dzeu va aparea in direct la stirile de la ora 5".

citeste si
Procesul Maimutelor
Monstrul zburator

Iar a treia eroare din fraza de mai sus este aceea ca pari sa afirmi ca "creationistii" ar fi oameni de stiinta. Marea majoritate nu au de a face cu stiinta chiar daca ei asta afirma.
Vezi Si Dzeu a creat omuluia nas ca sa-i sustina ochelarii

cat despre "pe cine sa credem intre Hawking si preskill" in ceea ce priveste natura gaurilor negre, iarasi asta dovedeste ca mersul stiintei nu iti este cunoscut.
Ca sa rezum, cercetarea stiintifica merge cam asa:
1) isi pune o intrebare asupra unui fenomen natural
2) face observatii reproductibile ale acestui fenomen
3) propune niste reguli (o teorie) care sa raspunda la intrebarea nr 1 si in acelasi timp face predictii asupra observatiilor de la nr 2
4) supune aceste reguli filtrului peer review, adica confratilor din toata lumea, din diferite tari si de diferite natii, culturi etc. Acestia incearca sa vada daca regulile propuse se verifica si daca ele sunt in acord cu tot ceea ce este deja cunoscut dar in acelasi timp daca ele anunta si alte lucruri, necunoscute inca.

Cu toate astea, stiinta e departe de a fi reusit sa explice totul. Din fericire, altfel nu ar mai exista cercetare stiintifica si deci omenirea ar inceta sa progreseze.

Misterele universului sunt departe de a fi explicate (insa se asteapta multe de la experimentul care incepe azi. Si daca tot iti plac pariurile Hawking a pariat ca LHC-ul nu va gasi bozonul lui Higgs pe care il asteapta toti fizicenii de vreo cateva zeci de ani incoace:) Faptul ca o predictie stiintifica nu se adevereste prin experiment e departe de a fi un esec, dimpotriva, de abia atunci se fac marile descoperiri si au loc marile revolutii stiintifice. Pentru ca o teorie sa fie unanim acceptata sunt necesari zeci de ani de teste si contraziceri pe marginea ei. Este cazul teoriei evolutiei care azi e unanim acceptata de lumea stiintifica. Exista insa multe teorii care sunt inca la stadiul de speculatie stiintifica, asa sunt si cele despre care ai scris mai sus.

Insa pentru omul de rand aceste controverse pe marginea unor teorii care sunt inca la stadiul de ipoteze sunt interesante doar ca informatie. Adevarul va fi cunoscut de abia cand experimentul va aduce dovezile necesare si cand ceilalti stiintifici vor fi de acord cu rezultatele. Prin urmare in ceea ce priveste teoriile cu privire la natura Universului nu ne ramane decat sa asteptam rezultatele experientei LHC sau unei experiente viitoare. Insa pana atunci nu exista nici un motiv rational sa luam drept adevar despre creatia universului fanteziile unor indivizi care au trait acum cateva milenii.

Elena a dit…

Multumesc foarte mult pentru raspuns; da-mi voie, te rog, sa-l pun pe blogul meu.

Elena a dit…

Foarte frumos spus. Doar o singura completare pot face, parafrazand:

"Daca Newton n-ar fi existat gravitatia ar fi continuat totusi sa actioneze asupra noastra,
daca Darwin n-ar fi existat, speciile tot ar fi continuat sa evolueze"

Daca cei care afirma existenta divinitatii nu ar fi existat, divinitatea ar fi continuat sa existe.
____________________________

ce am vrut sa zic cu completarea asta e ca "fenomenele" exista, chiar daca le descoperim sau nu si vad ca esti foarte constienta de asta.
_________________
A pune semn de egalitate intre divinitate si religie, asta e greseala multora, caci prin asta se eticheteaza o realitate, mai inainte de a o cunoaste.

"Religia e o inventie"
Poate ca, religia, ca si statul, e o inventie.
Dar divinitatea e o realitate nedescoperita stiintific.

Alexandra a dit…

faptul ca probabilitatea unui eveniment nu e egala cu 0.0 nu inseamna ca acesta e o evidenta. Intre un eveniment cu probabilitatea 0,000000001 si unul cu probabilitatea 0.9999999 exista o enorma diferenta pe care credinciosii si cei care isi spun 'agnostici' tind sa o minimalizeze. Ei par sa spuna ca raspunsul "nu stiu" (daca exista iad, rai, dzeu draci etc) ar insemna ca probabilitatea existentei / nonexistentei unor asemenea entitati ar fi 1/2 adica jumate / jumate. Ceea ce este fals, pana acum conceptul de Dzeu asa cum este el descris de religii (pana una alta unica sursa care il descrie) contrazice toate legile fizicii, ale chimiei, biologiei etc, adica cam tot ceea ce s-a dovedit stiintific pana acum. De aceea am mai spus ca probabilitatea ca o asemenea divinitate sa existe este mai mica decat cea a existentei lui Mos Craciun de ex (pt ca existenta astuia necesita mai putine incalcari ale legilor naturii)

Elena a dit…

Multumesc pentru raspunsuri. Viata frumoasa

Gena Geamanu a dit…

Pentru ce?
Noua nu ne mai ramane nici macar un dumnezeu care sa ne rasplateasca la marea judecata..
Si daca nu facem nimic pentru noi insine (stiind ca nu merita), pentru ce mai facem ceea ce facem? Pentru altii?! Ar fi bine, dar cred ca nimeni nu are nevoie de ceea ce fac eu, spre exemplu.
Atunci, pentru cine? Pentru ce?
Trebuie cautat ceva mai adanc, ceva justificat de un "pentru". Dar cum? Cand? Se poate?

Alexandra a dit…

>>Atunci, pentru cine? Pentru ce?

Pentru ce, ce?

Anonyme a dit…

A fost odata o familie frumoasa.
Erau tineri, erau frumosi, aveau copii, aveau tot ce le trebuie.
Intr-o zi, brusc, fara niciun preaviz, el a murit. Accident de masina. In zilele noastre e foarte mare probabilitatea de a muri astfel.
Si ea, care-l iubea tare mult, a ramas doar cu copiii.
***
Pentru ce? Pentru ce sa traiesti, sa mergi la serviciu, sa citesti, sa ai prieteni, sa iubesti, sa te casatoresti, sa mergi la serviciu, sa-ti faci casa, sa ai copii, sa duci copiii la gradi, sa fii tanar, sa fii fericit si... sa-ti moara cineva drag.
Atunci, la nici 30 de ani.
Da, in fiecare zi mor oameni pe strazi. Dar pentru ce sa se nasca? Pentru ce sa moara pur si simplu asa, lasandu-si copiii la mila celor din jur? Nu mai bine nu-i facea? Dar de unde sa stie ca va muri atunci?
Pentru ce mai incepi o viata daca se termina asa, aiurea?
Ce rost au toate astea?
Ce rost are repetarea infinita a unor acte: mergi la serviciu, te intorci acasa, ca sa mananci, ca sa te iubesti cu nevasta, ca sa dormi, ca sa mergi inapoi la serviciu, ca sa-ti mentii asigurarea de sanatate, ca sa poti merge la doctor, ca sa te poti vindeca de mici indispozitii, ca sa poti continua sa muncesti, ca sa-ti poti permite o casa mai mare si o masina buna, ca sa-ti poti trimite copiii la facultate, ca sa-si gaseasca o slujba buna, ca sa poata si ei sa-si faca apoi o casa, in care sa se intoarca seara, sa manance, pentru ca apoi sa se intoarca la lucru...
Si oamenii cauta secretul nemuririi, in continuare, prelungirea batranetilor pana cand alti 5 oameni din jur va trebui sa aiba grija de ei... ca sa ce? Pentru cine, pentru ce?
Oh, ce ameteala nesfarsita, macabra... Ce bine ca e moarte, sa scapi de invarteala asta fara sens, dintr-o viata fara sens...

Alexandra a dit…

iar argumentul cu "sensul vietii"??? serios acuma, de atatea secole credinciosii nu au putut sa gaseasca si alte argumente mai credibile si trebuie sa vina si in anul 2008 cu aceeasi placa straveche "viata nu are scop", "ateii nu au morala", "natura este prea perfecta" bla, bla, bla. La toate astea s-a raspuns si s-a ras-raspuns de-a lungul vremii, mai veniti si voi cu altceva, puneti-va mintea la contributie ca sa aduceti un argument nou.
Si de fapt, care e "scopul vietii" unui credincios? sa faca 5 rugaciuni pe zi, sa stea cu orele in biserica, sa aiba 7 zile de relatii sexuale pe an (ca atata ii permite popa), sa fie atent sa nu bea vin si sa nu manace anumite alimente ca sa ajunga dupa moarte calare pe un norisor cantand osanale la harpa pentru eternitate? Pai intradevar cu un scop ca asta nu e de mirare ca li se pare stupida viata asta si se minuneaza ca altora poate sa le placa.
Si daca asta e scopul credinciosilor, care e problema cand le moare cineva drag? De ce sunt tristi? De ce nu am vazut pana acum nici un credincios bucurandu-se si dansand daca le moare un copil? Ca doar acesta si-a atins "scopul" si, mai mult, nu a trecut prin viata asta si asa desarta si lipsita de interes (servici, casa etc) ci a ajuns direct la "tinta"? Atunci de ce crediciosii plang si se lamenteaza ? Foarte simplu, pentru ca in interiorul lor cu totii stiu ca acolo este sfarsitul ca dupa aceea nu mai urmeaza nimic. Pentru ca ipocrizia este imensa. Nu degeaba spunea Voltaire ca "religiile s-au nascut in momentul in care primul imbecil s-a intalnit cu primul ipocrit".

Oricum, daca vrei sa afli mai multe despre subiectul care pare sa te intereseze iti recomand cartea "Gena egoista" a lui Richard Dawkins. Cat despre scopul vietilor noastre personale acesta ar trebui sa fie stabilit doar de fiecare dintre noi, creierul nostru are aceasta capacitate dobandita prin milioane de ani de evolutie.Si nu ar trebui sa acceptam "scopuri" impuse din afara de catre tot felul de indivizi imbracati ciudat.

Anonyme a dit…

Adica pentru ce sa traiesti?
Ca sa mergi la serviciu, ca sa citesti cat de inteligenta e viata, cat de rationala, cat de... Ca sa ai copii... daca-i ai, iar daca nu, sa nu-i ai...
Cat de minunat e LHC-ul...
Nu mi-ati raspuns la intrebarea "pentru ce?"
Raspunsul acesta, cu "scop personal" nu cred ca va satisface nici chiar pe dv, daca va intrebati de mai multe ori.

Anonyme a dit…

http://namerose.blogspot.com/2008/09/cel-mai-bun-diazepam-e-dumnezeu.html

Alexandra a dit…

Ba eu chiar am raspuns la intrebare (desi mi s-a parut foarte ambigua si lipsita de...sens:) spre deosebire de dvs care nu ati raspuns la nici una din intrebarile mele de mai sus. In sfarsit, e usor sa-mi imaginez de ce:)

Si pariez ca nici nu ati citit cartea pe care am recomandat-o mai sus, asta ca sa aveti dreptul sa va dati cu parerea daca "raspunsul" de acolo ma satisface pe mine sau nu :)

Daca pe dvs nu v-a "satisfacut" raspunsul de mai sus, asta nu mai e problema mea. Stiu ca in general credinciosii incearca sa plieze realitatea ca sa corespunda fantasmelor lor dar asta nu e posibil.

Totusi, pentru ca insistati (se spune ca cei pe care ii intereseaza atat de tare "sensul vietii vecinului" de fapt au o problema cu sensul propriei lor vieti. Daca in acest moment vi se pare atat de stupid sa mergeti la servicu, o schimbare ar fi poate binevenita:))
am mai facut cateva recomandari de filme si carti pe subiectul asta. Dupa ce le cititi /vizionati pe toate mai discutam despre "sensuri".