vendredi 8 août 2008

Ipoteza stupefianta

Acum cateva decenii un individ din Arizona, James Kidd, si-a lasat toata averea celui ce va dovedi existenta sufletului. Tribunalul a primit atunci cele mai traznite "dovezi", un popa a venit cu tone de volume de "cercetari teologice", altii sustineau ca sunt in contact permanent cu prietenii lor disparuti. Insa unul a propus urmatoarea experienta 'stiintifica': "se ia un om pe moarte se depune intr-o camera unde se incuie usile si ferestrele . Sufletul va sparge geamul ca sa iasa si veti avea dovada":)
Pana la urma banii au fost impartiti intre doua institute de cercetare in fenomene paranormale insa e inutil sa mai spun ca acestea nu au descoperit nimic si ca bietul James Kidd e singurul care trebuie sa fi aflat deja ce e acela suflet.

Credinta in existenta "sufletului" e probabil la fel de veche ca si omul insusi, din momentul in care omul preistoric a inceput sa-si ingroape mortii e foarte probabil ca in mintea lui s-a format o credinta in existenta unei entitati apropiata de ceea ce numim azi "suflet".

Ideea a evoluat in timp pastrandu-si insa aceeasi baza dualista in care sufletul e o entitate separata de corp si care supravietuieste intr-un fel sau altul dupa moarte.
De-a lungul secolelor religiile plus o gramada de filosofi au emis teorii despre suflet. Majoritatea pornesc insa de la certitudinea ca el exista si ca nu mai ramane de stabilit decat din ce e facut, unde se afla, de cate feluri e, unde se duce dupa moarte, cine il intampina, unde a fost inainte de a se naste si tot felul de alte asemenea bazaconii fara absolut nici o legatura cu vreo observatie din lumea reala. Si fara sa-si puna mai intai intrebarea (pe care si un copil o pune!) daca aceasta entitate exista.

E adevarat insa ca nu toti filosofii au avut acest discurs, au mai fost si voci impotriva curentului general care incercau sa spuna ca sufletul e un produs al mintii umane insa acestia erau in minoritate.

In 1882, la Londra se infiinteaza Society for Psychical Research (SPR) care are drept obiectiv studiul stiintific al spiritului uman si al altor "spirite" imateriale. Spiritismul era la moda pe vremea aceea insa in mod ciudat moda asta s-a stins cam in aceeasi perioada in care Kodak a scos pe piata promul film sensibil la raze infrarosii.

De atunci stiinta a progresat dar si ideile despre suflet deasemenea. La moda este azi e reincarnarea sau credinta ca "sufletul" face parte dintr-o entitate suprema care ne mai trimite din cand in cand pe terra in diverse scopuri.
Au aparut si tot felul de hipnotizori care pretind ca pot sa ne "regreseze" pana in vietile anterioare si tot felul de "marturii" ale celor deja "regresati" care au facut cunostinta cu EU-l lor din alte epoci. (Ceea ce pare interesant este faptul ca niciodata nici una din aceste marturii nu a venit cu ceva nou din trecut, o informatie care sa duca la o descoperire arheologica, un fapt istoric necunoscut etc. Nimic altceva decat lucruri care se stiau deja. Dar asta e alta poveste)

Si care e "ipoteza stupefianta"? o sa intrebe cei ce au avut rabdarea sa ajunga pana aici cu cititul. E numele unei carti, scrisa de Francis Crick, cel care a descoperit ADN-ul. Se numeste
Ipoteza stupefianta, in cautarea stiintifica a sufletului. si reuneste cercetarile in neurologie pe care autorul le-a facut in ultimii 20 de ani. Studiile prezentate in carte se refera mai ales la vedere si sustin ca datorita perfectiunii ei, rezultatul a miliarde de ani de evolutie, avem azi impresia aceasta de dualitate. Iar ipoteza stupefianta este aceea ca aceasta impresie ca suntem la"volanul" unui corp efemer e o iluzie fara nici o baza in realitatea observatiilor functionarii creierului.
Constiinta umana si personalitatea sunt rezultatul unei actiuni combinate dar independente a unei multitudini de procese complexe fara ca sa existe neaparat un "sediu central".

"Ceea ce este stupefiant", scrie Dr Crick, este asemanarea intre cautarea sufletului intr-o fiinta umana si cautarea notei sau acordului care face ca o simfonie de Beethoven sa fie o capodopera. Spiritul uman este suma spiritelor noastre si aceasta impresia de a fi EU ca o unitate pe care toti o resimtim intens e mai degraba o iluzie innascuta, conservata de catre evolutie pentru ca a fost favorabila supravietuirii individului"

Si e foarte bine ca e asa, altfel ne-am putea ingrijora de coclaurile pe unde umbla "Eu-l" nostru noaptea, in timpul somnului profund fara vise. Sau unde a "plecat" Eu-l bolnavilor de Alzheimer sau ce s-a intamplat cu "Eu-l" celor ce au avut o operatie pe creier care le-a anihilat centrii afectivi (aceia nu mai sunt capabili de nici un sentiment, nici macar de teama) sau centrii vointei etc .
E mult mai sanatos sa ne imaginam ca natura ne-a dotat cu un organ capabil de constiinta (dar si de personalitate, memorie, imaginatie etc) tot la fel cum tot natura ne-a dotat de inima, ochi sau plamani ..decat sa ne vedem pe noi insine ca pe niste zombie, reincarnati sau nu.

5 commentaires:

TLP a dit…

Corect, dualismul e cea mai raspandita minciuna din lume care transcende toate religiile.

Anonyme a dit…

Baza neurochimica a creierului produce procesele psihice si personalitatea?
Dar educatia ce o fi? Vreun antrenament neuronal?
Daca modificarile fizice si chimice ale creierului produc modificari in modul de functionare al proceselor psihice si starii de constienta, asta nu inseamna ca personalitatea este un produs al creierului.
Baza materiala a psihicului este numai una din sursele sale. Nu este acelasi lucru cu circulatia sangelui produsa de functionarea inimii sau cu respiratia ca functie a plamanului. Aceste din urma organe nu au nevoie de o interventie educationala (adica de contaminarea cu un "celalalt") pentru a ajunge sa isi foloseasca zestrea functionala biologica.
Ceea ce definesc mediumii, clarvazatorii... sau alte asemenea categorii prin suflet..., nici nu prea ma intereseaza pentru ca mi se pare o copilarie.

Messa a dit…

Mda, e destul de neplacut sa fii constient ca esti fizica si chimie, dar macar ai certitudinea ca e bine sa faci tot ce iti sta in putinta sa TRAIESTI pana sa devii nimic, si nu sa pierzi timpul cu osanale la strumful auriu. Ce-mi place, strumful auriu! :))

Alexandra a dit…

>Baza neurochimica a creierului produce procesele psihice si personalitatea?
>Dar educatia ce o fi? Vreun antrenament neuronal?

exact, educatia e un antrenament neuronal, nu degeaba se spune ca pentru un copil "totul se joaca inainte de 6 ani":)
Dealtfel exemplele copiilor crescuti de animale (sindromul Mowgli) sau a celor care au crescut izolati de societate sunt edificatoare. Acesti copii nu au mai putut recupera comportamentul uman, nici macar nu au mai putut invata limbajul pentru ca pur si simplu au pierdut ocazia de a-si "antrena neuronii" la timp.
Personalitatea este mai intai o predispozitie genetica (valabila pentru comportamentele de baza achizitionate de-a lungul evolutiei: altruism, gelozie, atasament fata de copii etc => toate astea sunt studiate azi de psihologia evolutionista) si apoi aceste predispozitii sunt influentate de educatie si de mediul de viata.

Anonyme a dit…

Antrenamentul neuronal de care vorbiti dvs., este unul din efectele educatiei si nu este educatia insasi.
Aceasta din urma reprezinta un proces de contagiune non-fizica intre doua sisteme psihice deoarece neuronii educatorului nu se ating cu cei ai elevului.

De exemplu, desi neuronii a doi oameni nu se ating, totusi, oamenii respectivi isi transmit mesaje cu continut afectiv (pozitiv sau negativ). Aceste mesaje reciproce: "eu te iubesc/urasc pe tine" modifica functionarea fizica si chimica neuronala.
Desigur ca este cunoscut faptul ca anumite medicamente, actionand asupra chimismului creierului, modifica stari afective elementare precum dispozitiile insa, ele nu pot modifica procese afective superioare cum sunt sentimentele.

La om, spre deosebire de animal, creierul are nevoie de acel antrenament despre care foarte bine spuneati vis a vis de "copiii lup", pentru a-si putea indeplini functiile potentiale.
Aceasta inseamna ca, creierul uman are nevoie de conditii suplimentare pentru dezvoltarea potentialului sau fata de creierul animalelor dar si fata de celelalte organe ale corpului uman, nu il puteti compara cu functionarea inimii sau a plamanului.
Circulatia sangelui sau respiratia sunt efecte mecanice ale functionarii acestor organe. Psihicul nu este un efect mecanic al functionarii creierului chiar daca, asa cum am spus, anumite procese elementare pot fi influentate prin interventie medicamentoasa.
Nu contrazic concluzia dezvoltata de articolul dvs. ci doar atrag atentia asupra unor confuzii.