lundi 15 septembre 2008

Enigma nr 5: Ce este constiinta?


La intrebarea asta s-au repezit mai intai sa raspunda filosofii (pe religiosi nu-i mai punem la socoteala, astia au raspuns demult -si gresit- la toate intrebarile posibile) . Fara mare succes insa. In ultima vreme stiinta si-a propus si ea sa gaseasca raspunsul . Rezultat? Nici unul definitiv doar un concept care face legaturi intre un individ si cunoasterea pe care o are acesta asupra propriei existente.
Filosoful John Searle a dat definitia cea mai larg acceptata pana acum: "stari subiective de atentie care incep atunci cand ne trezim dimineata si care dureaza pana cand ajungem in starea de somn fara vise, coma sau pana la moarte." Definitia e o provocare pentru stiintifici care au incercat atunci sa raspunda la intrebarea "ce se ascunde in spatele "starilor subiective de atentie"? Psihologii vor sa caute raspunsul la cei mai buni cunoscatori ai constiintei: oamenii. Mizeaza deci pe introspectie. Numai ca stiinta are o problema cu aceste "marturii" ale indivizilor asupra starilor lor psihice si anume ca ele nu respecta demersul stiintific nefiind obiective. Trebuie deci o alta metoda.

O retea neuronala
Ideea apare in anii 60 dar numai in anii 90 a putut fi pusa in practica, odata cu aparitia scannerelor neuronale. Dar cum poate fi "surprinsa" starea de atentie? Singura varianta care se oferea cercetatorilor era aceea de a surprinde momentul precis al "luarii la cunoastina", adica atunci cand intelegem o gluma sau cand rezolvam o enigma de genul gasirii diferentei intre doua imagini aproape identice. Studiile asupra acestor fenomene au dus la un model acceptat unanim astazi si anume acela al "spatiului de lucru constient". Conform acestui model neuronii nostrii se organizeaza in doua spatii distincte: pe de o parte mici circuite cerebrale, un fel de "procesori" care genereaza reprezentari mintale inconstiente iar de cealalta parte "un spatiu de lucru" responsabil cu reprezentarile constiente. Acesta nu poate fi insa ocupat decat cu o imagine, pe rand, si de aceea fiecare procesor care-l alcatuieste este in competitie cu ceilalati pentru a-si impune informatia proprie. Exista mai multi factori care fac ca o reprezentare sa se impuna in fata alteia. Asta se intampla de ex cand suntem concentrati admirand un tablou dar ne intoarcem instantaneu daca ni se pronunta numele. Si tot astfel se pot explica si starile de "deja vu".
Acesta cel mai acceptat model dar e totusi departe de a explica totul, de exemplu nu cunoastem 'limbajul' prin care neuronii comunica intre ei, neurologii abia daca percep un vag "zgomot" de fond.

Unii spun ca omenirea nu va ajunge niciodata sa construiasca un robot dotat de constiinta. "Este intradevar dificil sa ne imaginam cum ar putea un creier-robot sa fie suportul unei constiinte. [...] Insa la fel de dificil este sa ne imaginam modul in care creierul nostru organic poate fi sediul unei constiinte. Si totusi acest lucru il acceptam cu usurinta chiar daca nu ne imaginam cum este posibil " Daniel Denett, Constiinta explicata.

Cele 10 enigme ale stiintei

2 commentaires:

Anonyme a dit…

Constiinta e "particula" din om similara bosonului Higgs.
Nu o poti "prinde", da stii ca exista.

Flo a dit…

Asa ceva zicea si Bill Gates acum cativa ani. "Nimeni nu o sa aiba nevoie vreodata de mai mult de 64kb de memorie".
Constiinta doarme, si pana nu o trezesti esti o masina fara suflet. Ai toate sansele sa mori asa si doar una mica sa faci ceva cu adevarat cu viata.