samedi 11 octobre 2008

Enigma nr 8: Care este natura timpului?

Timpul e straniu. Il masuram dar nu-l putem vedea , trece dar nimeni nu stie unde.
Filosofi si stiintifici au dezbatut problema fara sa ajunga la un consens. Asta si pentru ca timpul isi schimba fata in functie de modul in care il privim. Pentru fizician o secunda este timpul in care atomul de cesiu face 9 192 631,770 pulsatii, pentru astronomi o secunda este o fractiune din anul tropic, mai precis 1/31556925.9747. Insa secunda astronomica sau cea a fizicenilor nu sunt egale cu o secunda petrecuta de o femeie pe masa de nasteri, aceea poate parea o eternitate. Secundele se misca mai repede sau mai incet in creierul uman, in functie de circumstante.
Ideea unui timp subiectiv fusese acceptata pe vremea lui Newton, savantii erau de parere ca timpul fiziologic poate varia in functie de subiect dar ca timpul fizic e absolut si universal, neschimbat pentru toti observatorii.
Einstein si teoria relativitatii au maturat insa ideea de timp absolut si au instalat in locul ei ideea de timp si spatiu, proprii fiecarui observator astfel incat notiunea de "acum" universal devine lipsita de sens. Nu e vorba deci de o senzatie subiectiva ci de o proprietate indispensabila materiei.
Aceasta descoperire este totusi departe de a oferi toate raspunsurile. Omul a stiut dintotdeauna, intuitiv ca "timpul se scurge". Unde? Cu ce viteza? Care este motorul lui? Intrebari deocamdata fara raspuns.
In plus, daca intradevar e vorba de o dimensiune suplimentara (cf teoriei relativitatii) atunci e vorba de una speciala caci in spatiu ne putem deplasa de jos in sus, stanga dreapta insa timpul nu merge decat intr-un singur sens, spre viitor. De ce?

Unul sau mai multe viitoruri?
Conform teoriei relativitatii, "aici" timpul nu se mai scurge: trecut, prezent, viitor sunt in mod egal prezente in spatiu-timp si observatorul e cel care ordoneaza evenimentele deplasandu-se in acest "univers-bloc".
Numai ca aceasta viziune e incompatibila cu alte legi fundamentale ale fizicii si anume cele ale mecanicii cuantice. Aceasta pastreaza un pic din timpul newtonian: presupune ca o infinitate de viitoruri sunt posibile insa numai unul va fi ales in functie de interactiunile care au loc intre particule.
Aceste 2 teorii nu au fost niciodata contrazise, cum stim care are dreptate?

Azi, putem spera un raspuns numai de la teoriile fizicii moderne care incearca sa impace teoriile cuantice si relativiste. Stiintificii isi imagineaza ca pot gasi ceva in afara timpului si cu ajutorul acestuia sa poate descrie natura lui si sa-si dea seama cum a aparut. Insa pana atunci stiinta are nevoie de... timp:)


Cele 10 enigme ale stiintei

****

3 commentaires:

Anonyme a dit…

bla, bla.....

Alexandra a dit…

Foarte "inteligent" comentariu. Si foarte la subiect demonstratia ca pentru unii timpul petrecut prin scoli a trecut degeaba...

Anonyme a dit…

Sunt cateva probleme in articolul tau. De exemplu in majoritatea teoriilor cuaantice timpul nu e o observabila. Ca urmare nu e ceva ce se masoara, e un parametru.
Relativ la relativitate :), mecanica cuantica se impaca foarte bine cu relativitatea restransa. Nu se impaca cu aia generalizata, dar asta e altceva. Din relativitate restransa + mecanica cuantica au iesit tot felul de teorii de camp cuantic, cum ar fi electrodinamica cuantica.