lundi 15 décembre 2008

Mos Craciun nu e daunator sanatatii

... mintale
Un articol aparut in presa din romania ne spune cum isi "mint romanii copiii" . Subiectul e interesant dar titlul e de doi bani iar continutul lasa de dorit. Comentariile sunt si ele pe masura, unii nu spun copiiilor despre Mos Craciun pentru ca nu au "dovezi" (pariem ca despre Iisus le povestesc ca si cum ar fi un adevar istoric incontestabil), altii se feresc sa le vorbeasca despre Mos Craciun de frica sa nu capete copilul vreo boala psihica "bazata pe misticism", altora le e frica sa nu-si dezamageasca odraslele.

De fapt, nu numai ca toate basmele sunt necesare copilariei insa se pare ca Mos Craciun ajuta la... dezvoltarea spiritului rational si a deductiei logice.

Doi cercetatori canadieni, Serge Larivée, profesor la Universitatea din Montreal si Carole Sénéchal, profesoara la Universitatea din Ottawa au dezgropat un studiu din 1896, efectuat pe 1500 de copii cu varste intre 7 si 13 ani cu privire la credinta in Mos Craciun. Studiul a fost repetat intocmai in 1979 .
Intre cele doua, o asemanare constanta: copiii descopera in general ei insisi, plecand de la propriile experiente si observatii, ca existenta Mosului e imposibila. Iar parintii nu fac decat sa le confirme descoperirile.

46% dintre copiii din 1896 si 44% dintre cei din 1979 au reusit sa deduca singuri ca Mos Craciun nu exista. In marea majoritate a cazurilor descoperirea se face progresiv. Mai intai copii intreaba cum intra Mosul in casa pentru ca in apartamente de ex nu exista cos. Chiar daca parintii spun ca lasa ei usa deschisa copiii isi dau seama pana la urma ca Mosul nu poate fi in mai multe locuri deodata si ca nici un ren nu poate fi rapid ca un supersonic.

Un alt studiu facut in 1980 printre copii cu varsta intre 4 si 10 ani arata ca 89% dintre ei cred in Mos Craciun la varsta de 4 ani. La 7 ani mai sunt doar 47% cei care inca mai cred in existenta Mosului. In mod suprinzator, 33% dintre copii mai pun inca intrebari despre asta si la 10 ani.

Odata cu progresul spiritului rational scade credinta in Mos Craciun, spune Serge Larivée. Dar maturitatea cognitiva si nivelul gandirii logice atins la 7 ani este insuficient pentru a permite copiiilor sa faca diferenta intre imaginar si real.

Studiile vorbesc si despre reactiile copiilor atunci cand afla adevarul: mai mult de 22% afirma ca au fost dezamagiti in studiul din 1896 si 39% in cel din 1979. dar numai 2% si 6% spun ca s-au simtit inselati.

Cifrele de mai sus infirma temerile unora care refuza sa le povesteasca copiiilor despre Mos pentru ca astfel i-ar minti sau i-ar insela.
Cercetatorii spun insa ca nu sunt probleme create de aceasta 'minciuna' si nici efecte perverse al acestei povesti; nu exista decat efecte agreabile. In momentul in care copiii afla adevarul ei accepta rapid regulile jocului si devin complicii parintilor in fata copiiilor mai mici. Pentru ei e un fel de ritual al trecerii la varsta rationala; invata astfel ca nu mai sunt bebelusi.

Trebuie sa lasam copiii sa creada in Mos Craciun? Cu siguranta, doar sa avem grija ca atunci cand incep sa se indoiasca sa le validam observatiile corecte

Cercetatorii canadieni vor continua insa sa caute raspunsul la o intrebare deocamdata fara solutie: copiii ii atribuie lui Mos Craciun aceleasi puteri supranaturale pe care i le atribuie in general si lui Dzeu. De ce la un moment dat inceteaza sa mai creada in primul personaj dar nu si in cel de-al doilea?

Poate pentru ca indoielile si intrebarile lor cu privire la Dzeu nu sunt validate de catre adulti? Dar asta e deja o alta poveste...

sursa

6 commentaires:

Anonyme a dit…

Baiatul meu de 8 ani mai crede in Mos Craciun
Ca nu exista Dzeu si-a dat seama acum vreo 6 luni
Diferenta a fost ca doar unul dintre ei se tine de cuvint...

Armand K. a dit…

>>>Trebuie sa lasam copiii sa creada in Mos Craciun? Cu siguranta, doar sa avem grija ca atunci cand incep sa se indoiasca sa le validam observatiile corecte

Subscriu :)
Doar că mult prea mulţi nu fac aşa. Părinţii, chiar când neagă că n-ar exista Moş Crăciu, nu insistă prea mult. Pe de altă parte, cu totul altfel tratează "celelalte" basme (ştim noi care :P)... E mult mai simplu să renunţi să crezi, ca urmare a propriilor observaţii, într-o poveste când ceilalţi (părinţi, alţi copii, chiar profesori) nu îţi se repetă constant, că e adevărată şi dacă nu crezi o păţeşti aşa şi pe dincolo; asta în cazul în care nu recurg la mijloace mai concrete de "convingere" decât vorbele... Deh!

Armand K. a dit…

Ups... scuzaţi virgula în plus :=)

Messa a dit…

Mai e ceva - cand copilul renunta sa mai creada in Mos Craciun nu-l ameninta nimeni cu vreo pedeapsa divina. Cel mult i se spune ca nu va mai primi cadouri, dar asta nu e o pedeapsa chiar asa de mare... pe cand, daca indrazneste careva sa renunte sa mai creada in Dumnezeu imediat se gaseste cate un "binevoitor" sa-l ameninte cu iadul si alte delicii din gama "generoaselor" pedepse dumnezeiesti pentru necredinta.

Frica pazeste pepenii.

Anonyme a dit…

se face atata caz de aceste 'pedepse' ale lui Dumnezeu, pentru necredinta in el, pentru cine stie ce prostii le face lumea. si in acelasi timp, exista ucigasi, violatori si alte neamuri de raufacatori care nu sunt pedepsiti in niciun fel. doar ateii mai cred ca 'dumnezeu' e mosuletul care abia asteapta sa calci stramb pentru a te lovi cu varguta peste mana si-si argumenteaza necredinta cu aceasta imagine. Cei ce cred in Dumnezeu, stiu ca asta e o imagine a secolelor trecute.

Silviu a dit…

Daca un copil de 8 ani ,,constata" ca ,nu exista Dumnezeu" , cred ca principala contributie la aceasta concluzie , o au parintii lui. Fireste ca un copil in clasele primare este inca oglinda fidela a ceea ce aude , vede si mai ales simte in familia sa apropiata. Noi parintii suntem cei care purtam raspunderea pentru ce cred si ce nu cred copiii nostri. ,,Genialitatea" unor pustani care emit si ei ce aud pe la TV sau pe la colegii de scoala,poate ar fi bine sa nu ne inmoaie inimile si vigilrnta noastra , de parinti. Daca nu ne prea convine ce idei au copiii nostri , putem sa le modelam inca, cu tact si perseverenta, pana la varsta ingrata a adolescentei, cand va fi mult mai greu.