mercredi 23 avril 2008

Si Dzeu a creat microbii...


Un comentariu imi atrage atentia ca nu am vorbit suficient despre creationistii "pamantului tanar" (young earth creationists). De fapt am spus cate ceva si despre ei dar e adevarat ca nu am insistat prea mult. Pe de-o parte pentru ca am considerat ca acestia nu au nevoie de contrargumente stiintifice ci mai degraba de un consult psihiatric iar pe de alta parte pentru ca sunt atat de multe idei nastrusnice creationiste incat e dificil sa-i amintesc pe toti. Aberatiile pe care le sustin creationistii 'pamantului tanar' nu au nimic de a face cu stiinta, sunt un delir despre adevarul literal al genezei. Ei sustin "faptul" ca pamantul ar fi fost creat in 6 zile (de cate 24 h, nici mai mult nici mai putin), ca absolut toate speciile care exista astazi au fost create ex-nihilo in forma lor actuala, ca potopul si arca lui Noe sunt fapte istorice reale, ca existenta fosilelor e explicata de potop, ba chiar marele canion american a fost creat tot ca de acelasi cataclism etc. Dl Ken Ham ne comunica si ziua in care Dzeu a creat ...microbii, dupa parerea dumnealui acestia au fost creati in a treia zi, odata cu vegetalele. Amin.

Kenneth Ham e un australian care a incercat sa promoveze creationismul mimetic (despre care am mai vorbit) intai in tara sa de bastina unde a infiitat institutia Creation Science Foundation iar mai tarziu in SUA unde a putut sa dea frau liber delirului creationist infiintand AiG (Answers in Genesis), o organizatie evanghelica ce tine sa ne demonstreze "adevarul stiintific al Bibliei". Predicatorii acestei organizatii parcurg SUA in lung si in lat organizand conferinte in fata unui public format in special din copii si mamici carora li se prezinta "creatia" lumii exact asa cum o descrie Biblia. Conform acestor indivizi Pamantul ar fi fost creat acum 6000 de ani iar dupa cele 6 zile ale genezei au urmat 1500 de ani de paradis in care Adam si Eva traiau fericiti calare pe dinozauri. Apoi pe Eva au apucat-o poftele de mere, a aparut pacatul si Dzeu a trimis potopul drept pedeapsa, eveniment care a produs in doar cateva zile schimbari ce au desenat geografia de astazi a Terrei... Ken Ham le explica si de ce nu trebuie sa-i credem pe oamenii de stiinta, pentru simplul motiv ca ... "n-au fost acolo ca sa vada". Da, Ken este autorul celebrului "argument" creationist : "Where you there"? preluat de majoritatea credinciosilor anti-stiinta.

Dar cea mai importanta realizare a lui Ken este Muzeul Creationist din Kentucky, Creation Museum, deschis anul trecut si care isi propune sa demonstreze "stiintific" tot ceea ce spune Biblia. De aici aflam ca fosilele de dinozauri nu au cateva milioane de ani asa cum sustine "stiinta atee" ci fix 4300. Metodele de datare cu C14 nefiind validate de evanghelii e evident ca cifrele creationistilor sunt cele corecte, nu exista nici o indoiala. Adam si Eva nu-si arata goliciunea (desi geneza zice altceva), Noe se prezinta singur sub forma unei papusi vorbitoare (cu accentul lui arrafat) care isi descrie faimoasa arca. Iar scepticilor care s-ar intreba cum au incaput ditamai dinozaurii in arca de 80m raspunsul li se ofera pe loc: Dzeu in marea lui inteligenta a ales "nou nascuti", bebelusi dinozaur.... Pai desigur, era asa de evident...

Iata-l pe Ken in plin delir creationist:





Kent Hovind e alt evanghelist, tot creator de muzee cu dinozauri (o adevarata obsesie creationista din cate se pare) insa in Florida de data asta, Dinosaur Land. Individul supranumit "Doctor Dino" isi transmite in momentul de fata "valorile morale" inspirate de Biblie... colegilor de celula, omul aflandu-se deocamdata in inchisoare unde va sta cam pana in 2015 din cauza fraudelor fiscale.
Principala teza a apararii in procesul in care i se intentau nu mai putin de 58 (!!) de capete de acuzare a fost aceea ca e doar un "angajat al lui Dzeu" prin urmare "banii nu-i apartin lui Kent Hovind ci ii apartin lui... Dzeu". Cand a fost intrebat despre locul de rezidenta, acesta a raspuns ca "traieste in biserica lui Iisus Christos care se afla peste tot in lume". Iar cand judecatorul i-a cerut sa predea pasaportul si armele, angajatul Domnului a afirmat ca il asteapta mii si mii de suporteri in lumea intreaga prin urmare are nevoie de pasaport. Iar armele nu poate sa le predea pentru ca si acestea apartin bisericii (adica tot lui Dzeu).
Omul e cunoscut si pentru afirmatia cum ca "impozitele sunt malefice si contrare legii divine "....
Cred ca sunt sufciente informatiile de mai sus ca sa ne facem o oarecare idee despre calitatile "stiintifice" si umane (nu mai zic de alea morale:) ale personajului si e mai lesne de inteles de ce nu e bine sa-l contrazicem...



surse
Liberation
Inside USA

dimanche 20 avril 2008

Argumentul cercului patrat

Unul din ultimele refugii ale credinciosilor este dezbaterea filozofica. In lipsa de argumente stiintifice folosesc intrebari retorice existentiale sau jocuri de cuvinte . Unele dintre cele mai folosite argumente de acest tip:
- stiinta e tot o dogma si toti oamenii sunt credinciosi : unii "cred" ceea ce sustin oamenii de stiinta fara sa "verifice" ei insisi informatia altii "cred" ce scriu cartile religioase... prin urmare toti suntem la fel.
- stiinta se "contrazice"
etc
Unele argumente pot fi si mai sofisticate, de tipul:"daca legile universului sunt ne-rationale asa cum sustine stiinta cum de a aparut "ratiunea" ?
etc
Argumentul "toti suntem credinciosi" e doar semantica, in limba romana (si nu numai) verbul "a crede" are mai multe semnificatii, poti "crede" in sensul de a accepta ca fiind reala o explicatie a unui fapt sau poti "crede" ca exista mos craciun, asta nu inseamna ca cele doua afirmatii sunt echivalente . Altfel toti "credem" ca ne-am nascut si nimeni (?!) nu "crede" ca ne-ar fi adus barza desi nici unul dintre noi nu-si poate aminti ziua respectiva. Insa persoanele adulte care au fost de fata ne-au povestit eventual cate ceva despre acest eveniment iar apoi cunostintele noastre de anatomie si fiziologie ne indreptatesc sa "credem" ca asa s-au petrecut lucrurile.

In ceea ce priveste "ne-rationalul" care nu poate da nastere la ratiune, in primul rand aceasta afirmatie ar merita o dovada?! Iar in al doilea, un exemplu evident de non-rational care da nastere la ratiune este chiar... evolutia speciilor.

Astfel de "argumente" in favoarea existentei supranaturalului se pot inventa insa la infinit, iata cateva exemple:

Argumentul cercului patrat
1. Cercul nu este un patrat
2. Cercul patrat nu exista
3. Dzeu nu e un cerc patrat
3. Dzeu exista

Argumentul cercetarii stiintifice
1. D-zeu e peste tot
2. Nimeni nu poate ajunge peste tot pentru a dovedi ca D-zeu nu era acolo
3. D-zeu exista

Argumentul rugaciunii
1. Cand spun o rugaciune si se realizeaza: D-zeu m-a ajutat
2. Cand spun o rugaciune si nu se realizeaza: D-zeu are alt plan
3. D-zeu exista

Alt argument al rugaciunii
1. Voiam o zi cu soare si m-am rugat sa nu ploua
2. In ziua respectiva au fost 3 furtuni.
3. Este evident ca D-zeu m-a pedepsit pentru dorintele mele egoiste
4. D-zeu exista

Argumentul Bibliei
1. Biblia spune ca Biblia e adevarata
2. Deci Biblia e adevarata
3. In Biblie scrie ca Dzeu exista
4. Dzeu exista

Argumentul incapacitatii
1. Biblia spune ca Isus a transformat apa in vin
2. Tu poti sa transformi apa in vin?
3. Pai vezi?
4. Dzeu exista

Argumentul incoerentei
1. Daca scrierile religioase ar fi fost inventate atunci ar fi fost perfecte, fara erori si fara incoerente pentru a ne face sa credem ca e vorba de cuvantul lui Dzeu
2. Insa cartile religioase sunt pline de erori si incoerente
3. prin urmare ele nu sunt scrise de mincinosi
4. Ele trebuie deci sa exprime cuvantul lui Dzeu
5. Dzeu exista


etc

samedi 12 avril 2008

Filmul Fitna


Fitna, filmul negru al islamismului.
Joi 27 martie 2008 . Autoritatile olandeze sunt in alerta, un deputat a lansat pe internet un scurt metraj productie proprie. Filmul Fitna semnat Geert Wilders se vrea o denuntare a violentei islamiste si a islamizarii Olandei. Aceasta difuzare a fost prevazuta cu mult timp in urma insa a fost intarziata de controversele iscate pe marginea faptului ca filmul ar aduce prejudicii demnitatii musulmanilor. La un moment dat se punea problema interzicerii lui inainte insa ca cineva sa il fi vizionat fapt care poate fi considerat ca un simbol al sensibilitatii subiectului.
Pe de alta parte personalitatea autorului Geert Wilders, cunoscut ca provocator precum si faptul ca opiniile sale politice se situeaza la dreapta radicala a eschierului politic nu puteau fi considerate drept circumstante atenuante.
Filmul a fost intr-un final difuzat pe internet si poate fi vizionat in mai multe limbi. Este un film rasist ? E violent, provocator ? Asimileaza islamul terorismului ? Ce concluzie putem trage din acest eveniment ?

Filmul
Fitna nu dureaza decat un sfert de ora, 17 mnute si 6 secunde mai exact. Incepe cu imaginea faimoasei caricaturi daneze care a provocat atatea dezbateri in Europa si in lume, cea care il prezinta pe profetul Mohamed cu o bomba in loc de turban. Apoi o voce citeste un pasaj din Coran.

Surata 8, verset 60
Deci pregatiti [pentru lupta] impotriva lor tot ceea ce puteti din forta si cai inseuati, cu care sa-i inspaimantati ep dusmanul lui Allah si pe dusmanul vostru si pe altii decat acestia pe care voi nu-i stiti dar Allah ii stie. Si tot ceea ce cheltuiti pe calea lui Allah va va fi dat inapoi pe deplin si nu veti fi nedreptatiti.
sursa: http://www.islam.ro/coran.pdf

Urmeaza imagini ale atentatelor din New York si Madrid, intretaiate de predici inflamatoare ale fundamentalistilor. Acelasi procedeu e folosit de ionca 4 ori. La sfarsit Geert Wilders vorbeste despre islamizarea Olandei si a Europei. Imaginile arata o mana care apuca o pagina din Coran dupa care imaginea devine neagra si auzim sunetul unei pagini rupte. Blasfemie ? Nu, caci o voce ne spune :

Sunetul pe care l-ati auzit este cel facut de o pagina smulsa din cartea de telefon. Musulmanii insisi ar trebui sa smulga versetele care incita la ura, nu sunt eu cel care trebuie sa o fac.

Comentariul cheama apoi la combaterea « ideologiei islamice » ca o continuare a victoriilor obtinute in 1945 contra nazismului si in 1989 contra comunismului. Secventa finala ne arata din nou caricatura daneza insa de data aceasta fitilul bombei e aproape consumat si numaratoarea inversa e pe sfarsite.

Filmul nu este acompaniat de nici un fel de comentariu vorbit. Secventele din acutalitate sunt subtitrate. Coloana sonora dramatica (Grieg, Ceaikosvki) subliniaza imaginile socante. In ceea ce priveste titlul, el nu e explicat in film.In 2004, cercetatorul Gilles Kepel incerca sa defineasca fitna astfel :
« Fitna e tradusa uneori prin insurectie, prin fragmentarea comunitatii musulmane pentru ca pierdut sensul proportiilor si al realitatii si e lasata prada demonilor extremismului »( (http://www.algerie-dz.com/article1082.html )Termenul « fitna » poarta in el amenintarea unei schisme in interiorul islamului.

Intrebari
Este Fitna un film rasist ? Intrebarea e simpla insa raspunsul e dificil. Ar fi rasist cu siguranta daca ar fi asimilat arabii cu teroristii insa nu o face. Filmul vorbeste despre musulmani. Putem sa decidem asupra opiniilor noastre, a religiei dar nu si a nationalitatii. Critica unei religii este un drept democratic si Salman Rushdie, cel care are prin forta imprejurarilor o opinie inconturnabila in acest domeniu, spune ca : « Libertatea de expresie nu e o ofensa »
E rasist sa prezinti femei acoperite din cap pana in picioare de burka plimband carucioarele pe strazile unei metropole europene ? Stricto-sensu nu, e o realitate vizibila.Ar deveni rasist daca ar generaliza tragand concluzii despre toate femeile musulmane. Insa Geert Wilders a avut grija sa nu depaseasca aceasta limita.

Este un film violent? Da. Secvente socante, sangeroase si morbide se succed pe toata durata filmului. Toate sunt imagini deja prezentate in presa, la jurnalele televizate sau in reportaje. Ar fi putut insa sa fie inca si mai violent daca deputatul olandez nu ne-ar fi scutit totusi de interminabilele imagini ale decapitarii jurnalistului Daniel Pearl

Filmul e o provocare ? Fara indoiala mai ales in ochii multor musulmani. Suprapunerea unor pasaje din Coran care cheama la violenta cu imagini ale violentelor comise in numele Coranului este cu siguranta insuportabil in conceptia multora dintre ei. Si totusi suratele sunt acolo, scrise de mana Profetului iar revendicarile in numele aceluiasi Profet sunt de asemenea o realitate. Chiar daca aceasta paralela e scandaloasa pentru multi musulmani pacifisti ea este utilizata de catre extremisti. Notabila si usurarea generala resimtita dupa aparitia filmului cu privire la faptul ca realizatorul a dat dovada de retinere. Coranul nu este profanat asa cum spuneau zvonurile initiale. "Reactia generala este ca filmul e socant insa nu depaseste limitele"' spune cotidianul crestin Trouw. Constatarea e insa insotita de un sentiment incomod: cu alte cuvinte este mai putin socanta imaginea unei executii prin spâzurare decat deteriorarea unei carti.

Filmul asimileaza islamul terorismului? Este intradevar ideea care se desprinde si fara indoiala aspectul cel mai contestabil al filmului. Un islam al iluminatilor care s-a distantat de scrierile sacralizate exista totusi chiar daca vocea lui nu se face auzita. Insa filmul nu abordeaza si acest aspect, intentia lui este doar de a provoca teama, de a anihila orice reflectie. Filmul se adreseaza emotiilor nu neuronilor. Islamul are aspecte violente, insa ratiunea acestor violente si modul in care se exprima sunt foarte diferite. Ce legatura exista intre un terorist Al-Qaida care proiecteaza un avion contra turnurilor gemene si un musulman siit care comemoreaza sangeros sarbatoarea Asura? Filmul olandezului nu ofera nici o explicatie, totul este prezentat de-a valma.
Daca acuzatia de extremism este greu aplicabila constinutului acestui film -ceea ce il va face dificil de adus i fata unui tribunal- trebuie totusi subliniat ca procedeul narativ se apropie de metodele extremei drepte. Pentru ca incearca sa provoace teama, nu explica nimic, doar loveste. Cauta sa ne prezinte o lume simpla, antiteza omului politic demn de acest nume pentru care lumea ar trebui sa fie de o mare complexitate. Flateaza gandurile nemarturisite, nu numai ale rasistilor dar ale oricarui om aflat in fata amenintarii teroriste, dar si slabiciunea (reala sau nu) democratiilor europene.

Geert Wilders, un olandez de extrema dreapta?

Presa din Franta il considera pe omul politic olandez cand populist, cand reprezentatul "extremei drepte. Or, cei doi termeni, fara sa fie exclusivi, nu sunt echivalenti.In Franta ar fi surprinzator ca extrema dreapta sa atace virulent doctrina national socialista. Si totusi filmul lui Wilders o face, comparand deschis extremistii islamici cu complicii lui Hitler. Comparatia nu e menita sa sustina mostenirea nazista. Daca intradevar e vorba de extrema dreapta olandeza aceasta nu prea are nimic de a face cu cea franceza, unde presedintele Frontului National, Jean Marie Le Pen a fost condamnat pentru antisemitism. Aceeasi remarca si in privinta masacrelor de homosexuali, tinta preferata a nazistilor si a unor regimuri islamice. Pim Fortuyn, om politic asasinat in 2002 de catre un extremist ecologist care l-a inspirat pe Geert Wilders, nu isi revendica homosexualitatea?

A mai ramas populismul. Aceasta eticheta i se ppotriveste deputatului olandez.Modul in care a ocupat mediile, provocandu-le il plaseaza undeva intre Berlusconi si Sarkozy iar denuntarea pericolului verde (islamul) gaseste un echivalent apropiat in persoana presedintelui partidului "Miscarea pentru Franta (MPF, dreapta), Philippe de Villiers.
Wilders a fondat Partidul pentru Libertate (Partij voor de Vrijheid) in 2006 dupa ce a parasit Parditul popular si democrat (Partij voor de Vrijheid) , centrist. Nu trebuie trecuta cu vederea nici dimensiunea electorala a acestui film avand in vedere atmosfera creata de evenimentele recente care au marcat societatea olandeza: asasinarea lui theo Van Gogh in 2004 iar astazi colaboratoarea lui , Ayaan Hirsi Ali, condamnata pentru apostazie, cauta in van o tara capabila sa-i asigure protectia contra extremistilor.

Dupa Fitna
Acest film stangaci si destul de urat mirositor are poate un merit; de a atrage atentia asupra caracterului vindicativ al unor surate.Poate ca ar trebui dezvoltata o alta tema, putin cunoscuta si discutata, cea a afinitatilor politice dintre Hitler si Hadj Amiin al Husseini, muftiul Ierusalimului. Intalnirea lor din 28 noiembrie 1941 punea deja bazele exterminarii evreilor. Daca istoria a judecat nazismul invatamintele din aceasta teribila alianta raman inca de luat in considerare. Insa filmul lui Wilders nu spune nimic din toate astea asa cum nu spune nimic nici despre traditia martirilor kamikaze. Departe de a fi recenta, ea se inscrie in istoria seculara a ghazisilor, razboinici religiosi care trebuiau sa moara pentru paradis, asa cum ne spune Rudyard Kipling in nuvela « The Drums of the Fore and Aft »

Utilitatea acestui film e dificil de gasit. Probabil ca opozantii sai pregatesc deja "replica", propriile montaje in care denunta barbaria Occidentului si a Israelului, istoria colonizarilor, masacrele din Africa de Nord sau Vietnam, declaratiile crestine ale presedintelui Bush. Aceasta confruntare de nivel « curtea scolii » nu va rezolva problema convietuirii. Pentru aceasta e necesar ca lucrurile sa fie spuse clar insa fara intentia de a il exclude pe celalalt pentru ceea ce crede.Pentru asta trebuiesc reamintite pricipiile democratice. Europa e un spatiu de pace democratica inedit in istorie. Or aici avem de a face cu un veritabil paradox, a fi liber inseamna a fi ofensat in permanenta caci daca toate ideile au dreptul de a fi expuse, vor exista cu siguranta unele care imi vor rani prorpiile convingeri.
Voltaire, care iubea Olanda, tara libertatii chiar si pe vremea aceea, a ilustrat acest paradox democratic cu celebra fraza: "Nu sunt de acord cu ideile dvs dar ma voi bate pana la moarte ca sa aveti dreptul de a le exprima".

Fitna le film


Jeudi 27 mars 2008. Les autorités néerlandaises sont en ébullition : un député vient de mettre en ligne sur l'Internet un court film qu'il a réalisé. Intitulé Fitna et signé Geert Wilders, le film entend dénoncer la violence islamiste et l'islamisation des Pays-Bas. Cette diffusion est prévue depuis longtemps déjà ; mais elle a été dès le départ controversée en raison de son contenu supposé porter atteinte à la dignité des musulmans. Symbole du malaise démesuré qui entoure cet événement, il a même été question de l'interdire, avant que personne ne l'ait visionné. Par ailleurs, la personnalité de Geert Wilders, volontiers provocateur et situé très à droite de l'échiquier politique, n'était pas faite pour rassurer.
Nous avons visionné ce film afin de couper court aux multiples rumeurs entourant son contenu. Est-ce un film raciste ? Violent, provocateur ? Assimile-t-il Islam et terrorisme ? Quelle leçon tirer de tout cela ?

Le film

Fitna ne dure qu'un gros quart d'heure, 17 minutes et 6 secondes exactement. Il débute par la fameuse caricature danoise qui a suscité dans de débats, en Europe et ailleurs : celle de Mahomet avec la bombe dans le turban. Ensuite, un extrait du Coran est lu :

Sourate 8, verset 60
Et préparez dans la lutte contre eux (les mécréants) tout ce que vous pouvez comme force et comme cavalerie équipée afin de terroriser l'ennemi d'Allah et le vôtre.


Suivent des images des attentats de New York et de Madrid, entrecoupées par des prêches enflammés de fondamentalistes.
Ce procédé est répété encore quatre fois. Pour finir, Geert Wilders met en exergue « l'islamisation » des Pays-Bas et de l'Europe. L'on voit une main prendre une page du Coran. Fondu au noir, puis bruit de papier déchiré. Blasphème ? Non :

Le son que vous avez entendu est le bruit d'une page arrachée de l'annuaire téléphonique. Car ce n'est pas à moi, mais aux musulmans eux-mêmes, qu'il appartient d'arracher les versets haineux du Coran, est-il écrit.

Le commentaire appelle à combattre « l'idéologique islamique » à la suite des victoires obtenues en 1945 contre le nazisme et en 1989 contre le communisme. La séquence finale propose une nouvelle fois la caricature danoise du prophète. Cette fois-ci, la mèche est presque consumée : le décompte touche à sa fin.
Le film n'est accompagné d'aucun commentaire parlé. Les séquences d'actualité sont sous-titrées. Un accompagnement sonore dramatique (Grieg, Tchaïkovski) souligne les images. Quant au titre, il n'est pas expliqué. En 2004, le chercheur Gilles Kepel tentait de définir ainsi la fitna :
« La fitna est traduite parfois par sédition, soit le fait que la communauté musulmane est fragmentée parce qu'elle a perdu le sens des proportions et de la réalité, de la maslaha [intérêt général de la communauté des croyants – NDLA], qu'elle est livrée aux démons de l'extrémisme et qu'elle va à sa perte. » (http://www.algerie-dz.com/article1082.html). La fitna porterait donc la menace d'un schisme à l'intérieur même de l'Islam.

Des questions

Le film est-il raciste ? La question est simple et la réponse difficile. Il serait certes raciste s'il assimilait les Arabes à des terroristes : ce n'est pas le cas. Il s'agit ici de musulmans. L'on choisit ses opinions, sa religion, mais pas sa nationalité. Critiquer la religion est un droit démocratique, et Salman Rushdie, qui a par la force des choses une opinion incontournable en la matière, proclame : « la libre expression n'est pas une offense ». Est-il raciste de montrer des femmes en burqa promener des landaus dans une métropole européenne ? Stricto sensu, non. C'est une réalité visible. Ce qui serait raciste, ce serait d'en tirer des généralisations englobant toutes les femmes musulmanes. Or, Geert Wilders se garde bien de franchir ce seuil.

Le film est-il violent ? Oui. Séquences sanglantes et morbides s'enchaînent tout au long de la projection. Ce sont certes des images déjà vues, au journal télévisé ou dans des reportages, en général précédées d'une exhortation à éloigner les enfants. Encore que cela aurait pu être plus violent encore : le député nous épargne le long égorgement du journaliste Daniel Pearl.

Le film est-il une provocation ? Sans doute aux yeux de bien des croyants. Juxtaposer des passages du Coran appelant à violence et des images de violences commises au nom du Coran est certainement insupportable à leurs yeux. Et pourtant, les sourates sont là, écrites par la plume du Prophète ; et les revendications au nom du même Prophète sont également bien là. Si ce rapprochement est scandaleux pour bien des fidèles pacifiques, il n'est l'est pas pour les extrémistes de la cause, qui revendiquent eux-même cette école de pensée. On note, après la diffusion du film, le soulagement général quant à la mesure dont a fait preuve le réalisateur. Le Coran n'est pas profané, comme on le craignait. « La réaction générale est que le film est choquant, mais ne dépasse pas les bornes », estime le journal chrétien Trouw. Un certain malaise découle de ce constat : il est moins choquant de montrer des pendaisons que la détérioration d'un livre.

Assimile-t-il Islam et terrorisme ? C'est ce que l'on retire en effet de la vision de ce film, et sans doute son aspect le plus contestable. Un Islam des lumières, prenant ses distances avec l'écrit sacralisé, existe pourtant même s'il peine à faire entendre sa voix. Le sujet n'est pas abordé : il s'agit ici de faire peur, d'abolir toute réflexion. L'on s'adresse aux tripes, non aux neurones. L'Islam a des aspects très violents, personne n'en disconviendra. La raison de cette violence et la façon dont elle s'exprime sont pourtant très diffuses. Quel rapport entre un terroriste d'Al Qaida jetant son avion sur le sud de Manhattan et un Chiite commémorant dans le sang le rite de l'Achoura ? Rien n'est expliqué, tout est sujet à un grand rassemblement du n'importe quoi dans le film néerlandais. Si le film, par son strict contenu, ne peut être catégorisé d'extrémiste - ce qui le rendra très vraisemblablement difficile à attaquer devant un tribunal -, il convient néanmoins de souligner que le procédé narratif, lui, s'apparente aux méthodes de l'extrême droite. Pourquoi ? parce qu'il cherche à faire peur, n'explique rien, assène. Il cherche à montrer un monde simple, à l'antithèse de l'homme politique digne de ce nom, pour qui le monde est et doit être d'une grande complexité. Il flatte les pensées inavouées, non seulement des racistes, mais de tout un chacun devant les menaces islamistes et les faiblesses (réelles ou supposées) de nos démocraties. Cette remise en cause du « vivre ensemble » rappelle la couverture du Figaro Magazine du 26 octobre 1985. Sous une Marianne voilée, un titre-choc : « Serons-nous encore français dans trente ans ? ».
Pourtant, le Figaro n'est pas un journal d'extrême droite, même si on l'a soupçonné de véhiculer certaines thèses radicales. Que dire alors de Geert Wilders ?

Geert Wilders : un Néerlandais d'extrême droite ?

La presse française qualifie l'homme politique néerlandais tantôt de « populiste », tantôt de représentant de « l'extrême droite ». Or, les deux termes, sans être exclusifs, ne sont pas équivalents. Il serait surprenant, en France, de voir l'extrême droite attaquer avec la plus grande virulence la doctrine nationale socialiste. C'est pourtant ce qu'induit le film de Wilders, en comparant ouvertement des extrémistes de l'Islam avec le suppôts d'Hitler. Cette comparaison n'est pas là, faut-il le préciser, pour soutenir l'héritage du nazisme ! S'il s'agit d'extrême droite, elle n'a pas grand chose à voir avec celle du Front National, qui fut en son temps un allié politique de Saddam Hussein, et dont le président Jean-Marie Le Pen fut condamné pour propos antisémites. Même remarque au sujet des massacres des homosexuels, cible privilégiée des Nazis et de certains régimes islamistes. Pim Fortuyn, homme politique assassiné en 2002 par un extrémiste écologiste et inspirateur de Geert Wilders, ne revendiquait-il pas haut et fort son homosexualité ?

Reste le populisme. L'étiquette semble mieux convenir au député batave. Sa façon de procéder, d'occuper les médias, de provoquer se situe en effet quelque part entre Berlusconi et Sarkozy ; quand à sa dénonciation du « péril vert », elle trouve un équivalent très proche chez le président du Mouvement pour la France (MPF, droite), Philippe de Villiers. Ce dernier a notamment déclaré à la télévision en 2005 « l'Islam est le terreau de l'islamisme et l'islamisme le terreau du terrorisme ». L'analogie avec la pensée de Wilders paraît avérée.
Wilders a fondé son Parti pour la Liberté (Partij voor de Vrijheid) en 2006, après avoir quitté le Parti populaire libéral et démocrate (Volkspartij voor Vrijheid en Democratie), centriste. On ne peut nier la volonté d'exploiter, à des fins électorales, les événements récents qui ont si profondément marqué la société hollandaise : Theo van Gogh égorgé par un fondamentaliste en 2004, et aujourd'hui, sa collaboratrice Ayaan Hirsi Ali, condamnée pour apostasie, à la vaine recherche d'un pays capable d'assurer sa protection contre les fous de Dieu.

Après Fitna

Ce film maladroit et malodorant aura peut-être un mérite : attirer l'attention de certains sur le caractère vindicatif de certaines sourates, non pas fantasmées ou mal interprétées mais réelles.
L'on aimerait voir développé un thème mal connu et dérangeant, celle des affinités politiques entre Adolf Hitler et Hadj Amin al-Husseini, le mufti de Jerusalem. Leur rencontre du 28 novembre 1941 pose déjà les bases de l'extermination des Juifs. Si l'Histoire a jugé le nazisme, les enseignements de cette terrible alliance restent encore à tirer. Il est à craindre que le film de Wilders ne nous soit d'aucune aide pour cela. Aucun espoir non plus de comprendre la tradition du martyr kamikaze. Loin d'être récente, elle s'inscrit dans l'histoire séculaire des ghazis, guerriers religieux voués à mourir pour le paradis, telle que l'évoque par exemple Rudyard Kipling dans sa nouvelle « The Drums of the Fore and Aft ».

En définitive, on n'imagine pas très bien l'utilité de ce film. Il est fort à parier que ses opposants préparent leurs propres montages symétriques sur la barbarie de l'Occident et d'Israël, l'histoire des colonisateurs, les massacres en Afrique du Nord et au Viêt-Nam, les déclarations « chrétiennes » de G. W. Bush, etc. Cette confrontation du niveau bac à sable ne résoudra pas la question du vivre ensemble. Pour cela, les choses doivent être dites, posément et sans volonté d'exclure l'autre pour ce qu'il croit. Rappeler les principes républicains, et peut-être le plus important d'entre eux : la religion fait partie de la sphère privée, cette si fondamentale conquête des temps modernes. L'Europe républicaine est un espace de paix démocratique inédit dans l'histoire. Or, et c'est là un étonnant paradoxe, être libre, c'est être offensé en permanence ; car si toutes les idées ont droit de cité, certaines d'entre elles iront immanquablement heurter mes propres convictions.
Voltaire, qui aimait tant la Hollande, pays de la liberté – déjà ! – a admirablement illustré ce paradoxe démocratique : « Je ne suis pas d'accord avec ce que vous dites, mais je me battrai jusqu'à la mort pour que vous ayez le droit de le dire. »

Ce corollaire étrange et nécessaire choque ceux pour qui la liberté s'arrête au respect de leurs propres convictions. Ce ne sera pas le moindre des mérites que de faire comprendre aux citoyens que cela surprend que les conditions du bonheur sont à ce prix. Et ce sera là l'honneur des démocraties.

Sources




Traducerea in romana

dimanche 6 avril 2008

Si Dzeu a creat omului nas... ca sa-i sustina ochelarii


Unii spun ca atitudinea cea mai potrivita in fata creationistilor ar fi umorul, cea mai redutabila arma impotriva prostiei. Din pacate insa nu (mai) e de ajuns.
Amuzamentul a fost pana nu demult si atitudinea europenilor cu privire la "creationismul stiintific" de peste ocean. Insa hlizeala a incetat brusc cand s-au trezit cu pisica moarta in propria ograda:
- primul muzeu creationist european inaugurat in 1996 la Umea, in Suedia,
- cel mai mare congres creationist a avut loc in Anglia, in 2006
- politicieni europeni luand pozitie contra lui Darwin: ministrul educatiei polonez Orzechowski sau omologul lui italian Laura Moratti, plus unii deputati europeni,
- atlasul creationist al turcului Harun Yahya care in 2007 a inundat scolile franceze
- scoaterea evolutionismului din scolile romanesti
etc
Unii ortodocsi cred de asemenea ca valul creationist nu-i va atinge fiindca (dupa parerea lor) "intelectualii ortodoxiei" respecta stiinta si valorile ei iar creationismul zis stiintific e o inventie protestanta. Se insala, pe siteurile ortodoxe sunt reluate cuvant cu cuvant toate tezele desenului inteligent , cu nume si referinte. Faptul ca cei care promoveaza aceasta pseudo-stiinta sunt protestanti se pare ca nu a mai fost atat de important din moment ce si ei lupta pentru o cauza comuna: infrangerea stiintei.

Ce inseamna "creationism"?

Exista mai multe tipuri de creationism agresiv:

1) Creationismul care neaga stiinta: este creationismul promovat de atlasul lui Harun Yahya
2) Creationismul care mimeaza stiinta: este creationismul mimetic al lui H Morris si D Gish care pretind ca "demonstreaza" biblia folosind metode stiintifice
3) Creationismul care pliaza stiinta: este creationismul promovat de "desenul inteligent" inspirat din teologia lui William Paley

Creationismul merge mana in mana cu "spritualismul" care presupune:
A) Stiinta si teologia sunt vazute ca piesele aceluiasi puzzle (ex Universitatea interdisciplinara din Paris UIP)
B) Fundatia John Templeton: teologia care finanteaza stiinta

1) Creationismul "negativ" nici n-ar merita atentie daca n-ar fi devenit si el agresiv in ultima vreme. Acest tip de creationism a aparut in USA odata cu procesul maimutelor in anii 20. El nici nu incearca sa contrazica stiinta ci o respinge in bloc si considera litera scripturii ca fiind unicul adevar posibil. Astazi, acest creationism e continuat de fundatia lui Harun Yahya care promoveaza prozelitismul musulman.

2) Creationismul mimetic a aparut in SUA in anii 60 dupa ce legile anti-evolutionism in scoli au fost anulate. Creationistii au imbracat ei insisi haina stiintifica si au incercat sa "vanda stiinta". In 1970 Morris si Gish, un inginer si un farmacist infiinteaza Creation Science Research Center care are drept scop de a "demonstra" litera Bibliei: ca pamantul are doar 6000 de ani, ca existenta fosilelor e explicata de potop etc. Doua secole de geologie si paleontologie sunt reinterpretate, stiinta e imitata in cele mai mici detalii. In paralel se exerseaza o hartuire continua asupra sistemului educativ american (descentralizat) pentru introducerea "stiintei creationiste" pe acelasi plan cu evolutia. Uneori chiar reusesc cum a fost cazul in Kansas in 1999. Insa de cele mai multe ori cererile lor sunt respinse.

3) Esecul"creationismului stiintific" in fata instantelor juridice de la inceputul anilor '80 a dus la aparitia unui nou curent: Desenul Inteligent = Intelligent Design = Conceptie Inteligenta. Acesta a fost "inventat" in 1990, de catre un jurist, P. Johnson care a reluat vechea analogie a teologului anglican William Paley prezentand-o ca pe o teorie "stiintifica". Strategia consta in utilizarea etichetei "stiinta" pentru a atinge obiective politice si spirituale, obiective clar exprimate platforma lor: The Wedge Document
Unul din principalele lor obiective este de a transforma o conceptie teologica in stiinta pentru ca aceasta sa fie introdusa in scoli.

Conform institutului care o promoveaza, Discovery Institute, "teoria desenului inteligent afirma ca "unele caracteristici ale universului si ale fiintelor umane pot fi mult mai bine explicate printr-o cauza inteligenta si nu printr-un proces nedirijat cum e selectia naturala".
Insa din lipsa de dovezi stiintifice care sa le sustina "teoria", adeptii ID se multumesc sa atace teoria evolutionista, in principal cele 2 aspecte contestate dintotdeauna: materialismul metodologic indispensabil unei viziuni stiintifice despre originea lumii si rolul hazardului. Singurul lor "argument" este teoria finalista a teologului anglican William Paley care spunea ca orice obiect/artefact este construit pentru a indeplini o functie. Adeptii desenului inteligent transpun acest principiu in natura si considera ca mai intai de toate ei au fost "doriti" de un creator.

Strategiile desenului inteligent

1) Prezentarea teoriei evolutioniste ca o "filozofie naturala" o "ideologie" care ar plia faptele propriilor nevoi de demonstratie. In acelasi timp sustin ca propria lor "filozofie" e "deschisa discutiilor "rationale" si este ea insasi obiectul unor "cercetari stiintifice" . Combinata cu stilul de viata american ne putem astepta ca in curand sa se voteze prin referendum valabilitatea creationismului sau evolutiei.

2) Falsele obiectii bazate pe rationamente analogice

3) Izolarea unui detaliu sau erori de vulgarizare (ca aceea ca "omul se trage din maimuta") si respingerea intregii teorii pe baza obiectiilor sofisticate aduse doar acestui detaliu.

Cine sunt creationistii?

Asta e o alta strategie de propaganda. Aberatia insuflata publicului neinformat este ca "tot mai multi stiintifici sunt creationisti" sau "resping evolutia". De fapt unii dintre cei care promoveaza creationismul nu au nici o legatura cu stiinta, Harun Yahya a facut studii de arhitectura de interior iar Phillip Johnson , parintele Intelligent Designului e avocat. Cei mai multi dintre cei care au studii stiintifice lucreaza in institutele sau universitatile finantate de asociatii religioase, de tipul Discovery Institute. Unii sunt angajati in reteaua universitara stiintifica cum este biochimistul Michael Behe insa in acest caz Universitatile se delimiteaza public de parerile lor.
Un sondaj din 1995 arata ca in Statele Unite (patria creationismului) din aprox 48000 de cercetatori din domeniul stiintelor naturale doar 700 sunt creationisti, ceea ce reprezinta o cifra de 0.15%.
Putini dar zgomotosi.

Iata care sunt cei mai importanti dintre ei:

- Phillip E. Johnson am spus mai sus, e jurist, crestin "nascut din nou". Strategia lui consta in evitarea cuvantului "creationism" si orice referire la un posibil "creator". E cunoscut pentru inventarea echivalentelor: materialism = ideologie, teoria evolutiei e materialista deci darwinism = ideologie. Ignora deliberat statutul materialismului in stiinta si confunda filozofie, metafizica, ideologie paradigma si teorie. Uita ca "materialismul metodologic" al teoriei evolutiei nu este specific acestei teorii, e materialismul propriu oricarui demers stiintific, in orice domeniu. Johnson nu reproseaza chimistilor, oceanografilor, climatologilor etc ca teoriile lor sunt "ideologii" desi si ele sunt ancorate in acelasi materialism stiintific.

- Michael Denton, biochimist australian, maestru al dezinformarii, a fost mai intai adept al creationismului stiintific si a "migrat" spre ID

- Johnatan Wells e membru al Discovery Institute din 1996. In anii 70 era membru al unei secte "unificatoare", Sun Myung Moon's Unification Church. Wells e convins ca teoria evolutiei e falsa (bineinteles, din moment ce contravine ideilor sectei sale). Impins de "fratii" sai sectanti se inscrie la Universitatea din Yale si isi concentreaza eforturile pe tot ceea ce ar putea contrazice teoria lui Darwin. Mai tarziu, se inscrie la Berkeley si obtine cateva diplome in Biologie numai si numai pentru a-si ameliora forta de lupta impotriva darwinismului. In cartea sa "De ce am facut al doilea doctorat" ("Why I'm went for a second Ph.D", 1996) explica de ce a decis sa-si consacre viata combaterii teoriei evolutioniste:


"El (reverendul Sun Myung Moon) critica frecvent teoria darwiniana conform careia fiintele isi gasesc originea fara interventia lui Dzeu. Cuvintele tatalui, studiile si rugaciunile mele m-au convins sa-mi dedic viata distrugerii darwinismului. Cand Tatal m-a ales (impreuna cu alti 12 posesori de diplome) sa particip la un program de doctorat in 1978, m-am bucurat de aceasta oportunitate si am pornit la lupta."

Dupa atatea studii iata cum vede Wells modul in care au aparut speciile (articolul "Evolution by design"):

"Emit conjectura conform careia specia umana era prevazuta inainte ca viata pe Terra sa fi aparut iar Istoria vietii este inregistrarea acestui plan. [...] Primul bebelus uman a fost fara indoiala hranit de o fiinta asemanatoare cu el, probabil un primat asemanator omului. Aceasta creatura a fost la randul ei hranita de o alta, intermediara intre ea insasi si un mamifer mai primitiv. Cu alte cuvinte un plan care a prevazut emergenta fiintelor umane trebuia sa includa o succesiune a formelor preistorice pe care o regasim astazi in registrele fosile . Chiar daca aceasta teorie seamana superficial cu notiunea darwinista de "ascendenta comuna", teoria desenului inteligent e fundamental diferita pentru ca predecesorii nu sunt stramosii biologici ci doar furnizori de hrana si protectie"...

Prin urmare nu ne "tragem din maimute" doar am supt lapte de la ele...
Lista poate continua cu alte nume de creationisti insa dupa afirmatii ca cele de mai sus nu cred ca mai e necesar...


Desenul Inteligent este o anti stiinta

Pentru ca e vorba de o frauda stiintifica, e o impostura intelectuala care:

1) Falsifica natura stiintei: teoria evolutiei e prezentata ca o filozofie naturalista, o ideologie, o opinie, o metafizica, doar o teorie etc. Teoria evolutiei nu este nimic din toate astea, cu atat mai putin o dogma, e o teorie stiintifica la fel ca oricare alta
2) Obiectivele stiintei sunt deturnate: motivatiile cercetarilor nu sunt stiintifice ci politico-religioase
3) Aria de legitimitate a stiintei este falsificata caci i se impune sa actioneze in domeniul moral si politic


Scopurile creationistilor (ne) stiintifici sunt mai perverse decat par la prima vedere. Daca ei ar incerca doar sa ma convinga pe mine sau pe altul ca exista un "creator" n-ar fi mare lucru. Insa ei nu asta urmaresc ci sa indoctrineze mintile generatiilor viitoare. Incearca sa inclocuiasca stiinta actuala cu una care ar tine cont de o "inteligenta superioara" si de cauze supranaturale si vor ca aceasta stiinta sa fie acceptata in scoli. Ei nu sunt de acord nici cu teoria conform careia stiinta studiaza lumea fizica in timp ce sfera spirituala ar fi responsabila cu aspectele morale, estetice si religioase, ei sustin ca stiinta ar trebui sa se contopeasca in sfera spirituala, sa inceapa sa caute "morala naturala" sau comportamentele umane care contravin "desenului inteligent" (adica cele care "nu au fost dorite de Dzeu"). Adica se incearca iasasi "moralizarea" stiintei.

Oricat de sofisticata ar fi haina stiintifica pe care o imbraca astazi, e vorba de fapt de aceleasi idei din evul mediu si anume ca totul a fost "conceput" cu un scop. Ochiul ca sa vada, piciorul ca sa mearga si nasul ... ca sa nu ne cada ochelarii...

Sursele
Dosarul evolutiei pe siteul CNRS
Cetatea stiintelor

samedi 5 avril 2008

Nu exista parinti perfecti

...Asta nu am spus-o eu, e titlul unei carti aparuta de curand, scrisa de un psiholog, Isabelle Filiozat. (Autoarea n-a citit forumul DC inainte de a alege acest titlu altfel ar fi aflat ca de fapt parintii perfecti exista! O discutie pe acest forum decurge cam asa: Intrebare: "am decis sa-i cumpar copilului tricicleta, ce marca ma sfatuiti sa iau". Raspunsuri: "tricicletaaaa"? omori copilul, n-ai vazut cate accidente sunt? sau: "eu i-am luat trotineta si e mult fericit asa" sau: "o sa fie cracanat din cauza tricicletei, nu-i lua" sau: 'mai bine astepti sa-si ia carnetul si ii iei direct audi, eu asa voi face "etc )

Dar sa revin la carte. E o carte interesanta, cu unele mici exagerari, insa merita citita. Nu, nu este o a nspea mia carte despre educatia copiilor. Nu este despre alaptare, gestiunea crizelor, "comunicarea eliminarii", sau atasarea parintilor cu wrapul. Nu da retete miracol despre "cum sa reusesti copilul perfect" ca si cum ai reusi un tort de ciocolata.
E o carte despre noi, adultii, despre copilul interior pe care il purtam cu noi, despre resorturile inconstiente care preiau puterea cand ne aflam in fata copiilor nostri. Despre ceea ce se intampla in interiorul nostru cand suntem pusi in fata tipetelor, plansetelor, tavalelilor, notelor mici sau batailor din curtea scolii.

Cartea vorbeste despre dramatizare, culpabilizare, reactii impulsive, justificari... toate trairile vizavi de copii. Pentru imensa majoritate a parintilor copii sunt tot ce au mai pretios pe lume. Si totusi uneori ni se intampla sa-i jignim, sa-i ranim sau uneori ii urâm.
In a doua parte se cauta originea comportamentelor noastre iar raspunsurile sunt cel mai adesea aflate in proproa noastra istorie, propria copilarie.

Autorul ne invita la introspectie, la analizarea comportamentelor noastre excesive, fara nici un fel de toleranta dar cu respect fata de sine si fara judecati de valoare. Putem sa ne spunem "Daca actionez asa este pentru ca am motive, ramane sa descopar acele motive pentru a regasi libertatea de a ma comporta asa cum vreau".

Istoria se repeta
Astazi majoritatea parintilor stiu ca violenta fata de copii nu e un mod de educatie. Loviturile, devalorizarile, tipetele nu au nici un efect benefic. Si totusi de multe ori parintii actioneaza astfel. Autoarea cartii ne explica mecanismul acestui comportament. In fata unei anumite situatii (un pericol, plansetele interminabile, o criza de tipete etc) creierul nostru cauta raspunsul cel mai adaptat. Daca aceasta analiza e inconstienta , el va cauta situatii similare la care sa se raporteze: "Unde am mai trait sau vazut ceva asemanator care imi poate ghida atitudinea"? Odata ce a gasit situatia similara creierul nostru alege comportamentul care va declansa un minim de emotii negative.

Plansul, tipetele copiilor nostri ne plonjeaza in propria copilarie, la propriul plans si resimtim sentimentele de atunci: teama, frustrare, disperare. Daca raspunsul primit in acea vreme a fost unul violent la aceste sentimente se adauga si neputinta si furia reprimata. Amintirea devine insuportabila. In acel moment creierul nostru are 2 variante: sa se identifice copilului disperat sau adultului agresor. O va alege pe cea mai putin dureroasa, adica a parintelui care plesneste sau tipa. Si toata furia reprimata in copilarie se va revarsa asupra copilului. Atata vreme cat suferintele noastre din copilarie n-au fost scoase la iveala si vindecate, creierul nostru alege sa "ne protejeze" si sa nu trezeasca amintirile dureroase.
Acesta e un mecanism cunoscut in psihologie, se numeste identificarea cu agresorul.

Unii isi dau seama de propriile suferinte si incearca sa faca exact invers decat parintii. Parintii lor erau stricti? ei vor permite totul. Ii obligau sa manance? Ei vor lasa copilul sa manace cum vrea etc. Insa si de aceasta data actiunile noastre nu sunt determinate de nevoile copilului ci de propria noastra istorie iar comportamentul nostru e tot automatic.

In fiecare situatie avem 2 alegeri: sa ne identificam cu copilul care am fost, sa indraznim sa ne amintim momentele neplacute, emotiile, sentimentele sau sa le refuzam si sa ne identificam cu parintii nostrii fie imitandu-le comportamentul fie facand exact pe dos. Daca refuzam constiinta propriilor trairi vom continua sa repetam niste automatisme.
Unii reusesc sa o faca siguri, altii au nevoie de ajutor.

Parintii perfecti
Frica de a trece drept o "mama denaturata" conduce la sacrificii care nasc resentimente fata de copii. Un parinte care incearca sa atinga perfectiunea este adesea exasperat de faptul ca nu reuseste si constient sau inconstient isi va invinui copiii ca il 'impiedica' sa-si atinga obiectivul. Toate mamele sunt denaturate... si mame bune in acelasi timp. Insa ar putea fi si mai bune daca n-ar mai cauta atat sa fie perfecte.

Cand o mama e prea preocupata de ideea de a fi o "mama buna" uita sa asculte semnalele transmise de copil. Ea face ceea ce 'trebuie' sa faca in functie de scheme invatata; de ceea ce crede sau ceea ce a citit despre o situatie sau alta. O mama consulta psihologul pentru ca fetita ei plange mult. Cand fetita incepe sa planga, mama o ia in brate, o mangaie. Fetita tace insa dupa cateva secunde tipa din nou. Mama e descumpanita, ea vrea sa fie o mama perfecta si asa a citit ca fac mamele astea, cand copilul plange il iau in brate si raspund imediat nevoilor lui. Insa pentru un observator exterior e evident ca timpul de tinut in brate se prelungeste inutil. Fetita ei e "mare" acum, are 18 luni. Psihologul o invata pe mama sa n-o imbratiseze decat cateva secunde iar atunci cand plansetele se domolesc, s-o intoarca cu fata catre exterior si s-o lase sa plece. Fetita se calmeaza, ea nu avea de fpat nevoie de bratele mamei decat pentru o doza de reconfort, ca sa se regaseasca. Mama continua insa sa o tina in brate, fetita nu protesta caci "mama stie mai bine" insa nu era ceea ce-si dorea asa ca reincepea sa planga. Se simtea prizioniera a propriei fidelitati fata de mama asa cum mama era prizoniera stereotipului de "mama buna".
Incremeniti iin aceasta imagine de "parinte perfect" unii uita sa-si mai revizeze atitutdinile si nu vor sa auda alta versiune decat a lor.

Concluzie
Un copil nu are nevoie de parinti perfecti, are nevoie de parinti suficient de buni, adica de parinti care incearca sa se ocupe de el cat de bine pot, care il protejeaza si il hranesc, care evita sa-l raneasca sau sa-l frustreze excesiv dar care in acelasi timp stiu ca sunt capabili de erori si se arata apti sa le recunoasca. Un copil isi doreste sa aiba de a face cu o persoana si nu cu un rol, o fiinta umana cu propriile nevoi, propriile ganduri si propriile valori, cu competentele si limitele sale.

mardi 1 avril 2008

Basme de 1 aprilie

De iepurasul catolic a aparut un panou la un colt de strada, in Orange, Florida. Pare reclama la un desen animat pentru copii insa textul e adresat adultilor:

"Toate religiile sunt basme"

Pana aici nimic ciudat, un astfel de panou undeva in Europa laica (exclusiv Romania, Polonia sau Turcia) probabil n-ar fi starnit decat zambete . Panoul se afla insa in America, tara creationistilor si a 'nascutilor din nou, tara in care 42% dintre cetateni cred ca viata a aparut pe pamant exact in forma in care o cunoastem azi.
In aceste conditii nici nu mai e de mirare ca restaurantul in fata caruia se afla panoul este brusc parasit de clientii carora incepuse sa le stea hamburgerul in gat la gandul ca acesta ar putea sa fie pregatit de mana unui ateu. Propietarii restaurantului nu sunt de "acord" cu afirmatiile de pe panou insa in loc sa se roage sa dispara sau sa invoce zana maseluta sa-l ia de acolo, cer explicatii firmei de publicitate. Iar aceasta, in America anului 2008, va retrage panoul .
Legea spune totusi ca ceea ce scrie pe panourile publicitare nu poate fi incrimnat caci tine de libertatea de expresie. Insa pana la un punct...

sursa