jeudi 31 juillet 2008

Masina de fabricat credinte


Daca ai telefonat la ghicitoare si ea nu ti-a raspuns inainte de a o suna, inchide telefonul!

Scepticii nu neaga existenta fenomenelor insolite sau inexplicabile, nu neaga afirmatiile religiilor (dealtfel singurii ca o fac sunt tot religiosii din sectele rivale). Scepticii nu sunt "adeptii stiintei" si nici nu au "incredere oarba" in ea. Scepticii nu resping din start nici o noua teorie, nici o ipoteza oricat de bizara ar fi ci isi rezerva dreptul sa intrebe care sunt observatiile, dovezile obiective, experimentele care o sustin?
Scepticii incearca sa distinga intre credinte, opinii plauzibile si adevarate cunostiinte stiintifice. Insa pentru a face o astfel de clasificare un sceptic e necesar sa cunoasca dovezile, vrea sa stie daca cercetarile au fost facute in conditii stricte urmand o metodologie riguroasa. Si bineinteles, cel care face o afirmatie trebuie sa o si dovedeasca.
Domeniile in care se manifesta azi scepticismul sunt foarte variate:

-Religiile
- astrologia
- creationismul
- vindecari miraculoase
- coincidente stranii
- consipratiile
- telepatia
- existenta istorica a lui Isus, Moise etc
- miracolele coranului
- micul buda
- aura energetica
- paranormal
- medicina alternativa
- homeopatie
- osteopatie
- acupunctura
- bioenergia
- naturopatia
- clarvazatorii
- numerologia
- psihokinezia
- telekinezia
- empatia
- reincarnarea
- feng shui
- rapirile de catre extraterestrii
- Yeti
- Mos Craciun
etc

Si totusi, de ce nu suntem toti sceptici? De ce oamenii continua sa creada in aceste sarlatanii desi cei mai multi dintre ei sunt constienti ca nu exista nici o dovada obiectiva care sa le sustina?
Din cauza faptului ca un creier uman e o masina care fabrica credinte.

Evolutia a incurajat comportamentul bazat pe emotii si gandirea magica in detrimentul spiritului critic. Spiritul critic nu favorizeaza supravietuirea speciei.

Sa ne imaginam ca un iepuras pe camp e dotat dintr-o data cu spirit critic si cu ratiune. Aude un zgomot in tufis si in loc sa o ia imediat la fuga incearca sa analizeze: de unde vine, e un zgomot de vulpe sau e doar vantul etc. Pana cand sa afle adevarul e deja prea tarziu. In schimb iepurasul care a reactionat conform emotiei provocate de zgomot are mai multe sanse sa lase in urma lui mici iepurasi care sa-i perpetueze genele fricoase si lipsite de spirit critic.

Sa mai presupunem ca va povestesc acum cum m-am trezit de dimineata si am gasit o capra in bucataria apartamentului meu aflat in centrul unei mari capitale europene. Majoritatea cititorilor va spune probabil ca am visat, ca mint sau ca imi lipseste o doaga desi acest eveniment ar fi perfect posibil. Insa daca as povesti ca aseara pe cand citeam in fotoliu m-am speriat groaznic vazand o stralucire ciudata pe perete si simtind o adiere ca o prezenta nevazuta in plus am auzit zgomote nefiresti.... de data asta ar fi putini cei care m-ar trimite la psihiatru, dimpotriva, cei mai multi ar fi gata sa creada mult mai usor decat in povestea cu capra din bucatarie.. Asta pentru ca am facut apel la supranatural si la mecanismul emotiilor iar acestea au tendinta sa suspende activitatea spiritului critic.

Gandirea critica, logica, ratiunea, stiinta sunt termeni care se asociaza, intr-un fel sau altul, unei tentaive de gasire a adevarului in tumultul de emotii, intuitii, alterari ale perceptiei si slabiciuni al memoriei. Cei care au un veritabil spirit critic accepta faptul ca nu pot avea incredere in propriile simturi si perceptii, nici in propria memorie. Imaginatia noastra si propriile nevoi emotionale pot sa se interpuna intre perceptia realitatii si adevar. Prin educatie si prin incurajarea spiritului critic societatile umane pot sa se distanteze de irationalitate dar nu o pot abandona definitiv din cauza faptului ca un creier uman ramane o masina de "fabricat credinte".

lundi 28 juillet 2008

"Eternitatea e lunga... mai ales spre sfarsit"


"Paradisul asa cum e descris de obicei e un loc atat de inept, de plictisitor, de inutil, de trist ca nimeni nu s-a hazardat pana acum sa descrie cum arata o zi intreaga acolo desi multi reusesc sa povesteasca o zi petrecuta pe malul marii."
(George Bernard Shaw / 1856-1950)


In fata exploziei de oferte de petrecere a eternitatii nu strica sa aruncam o privire asupra propunerii diverselor religii.
Iata cum se prezinta:

- Paradisul hindus

- Paradisul taoist
- Paradisul budist
- Paradisul iudaic
- Paradisul crestin
- Paradisul islamic

De departe paradisul crestinilor pare cel mai plictisitor dintre toate. Sa petreci o eternitate ascultand concerte de harpa si cantand imunuri de lauda... nu le-as dori nici dusmanilor mei. Intre toate mai ca as prefera paradisul musulman dar totusi sa mananci, sa bei si iar sa mananci... devine repede plictistor (si ce fac cu kilogramele in plus)? Cred ca tot budistii cu reincarnarea lor suna bine.

Ceea ce ma intriga totusi la cei ce cred in astfel de notiuni este acceptarea fara rezerve a contradictiei cu invatamintele religioase care ar trebui aplicate in timpul vietii pe Pamant. Trec peste ideea de un Dzeu rau care isi "pedepseste" copiii tocmai pentru ca au gandit.
Insa nici una din religii nu spune ce se intampla cu legaturile interumane? Daca eu as fi in rai (sa zicem :) dar copilul meu s-ar chinui in iad, ce "fericire eterna" ar mai fi aceea pt mine? Si daca as decide sa renunt la Rai si sa ma duc dupa cei dragi ca sa fim impreuna (as face-o cu siguranta mai ales daca ar fi vorba de copilul meu), parintii mei ma vor urma si parintii lor vor veni si ei etc. Prin urmare Raiul e inutil caci pana la urma nu va ramane nimeni acolo, vor pleca toti ca piesele de domino. Si daca toti suntem pedepsiti fara vina, ce fel de Dzeu mai e si acela? Mai inseamna si ca nu e de ajuns pentru o persoana sa respecte regulile impuse de religie ci toti cei dragi trebuie sa o faca, copiii lor si copiii copiiilor lor. Orice ar face, e imposibil sa controleze toti acesti oameni e inutil deci sa respecte vreo religie.

Notiunile de Rai si Iad nu sunt deci credibile nici macar in forma sustinuta de religii caci tin seama doar de aspectul individual nu si de legaturile familiale si de altruismul spiritului uman. Contradictia e flagranta din moment ce chiar religiile te invata ca altruismul e important (sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), cum se face ca invatatura acesta nu mai e valabila dupa moarte? In sfarsit, sunt convinsa ca exista un raspuns la asta (dzeu stie el mai bine etc), protestantii au renuntat chiar la ideea de iad pentru a incerca sa "repare" contradictia asta insa nu au nici ei cum sa o elimine definitiv.

Alta intrebare: se stie azi ca 'Eu'-ul nostru e'format din suma experientelor noastre, genetica si memorie. EU la 20 de ani nu sunt aceeasi cu EU la 35 si cu atat mai putin cu EU la 70. Ba chiar dupa o anumita varsta exista sansa ca EU-ul constient sa fie afectat grav de boli ca senilitatea sau alzeheimer. Care din aceste "EU"-uri se continua dupa moarte? nu de alta da' nu as vrea sa ma trezesc acolo nici cu mintea de adolescenta si nici pe jumatate senila in scaun cu rotile ca nu ar fi deloc o "fericire" sa-ti petreci astfel eternitatea (si nici nu stiu daca or fi echipati?)

Mai ales ca asa cum zice Woody Allen: "Eternitatea e lunga... mai ales spre sfarsit"

Paradisul hindus

Pentru hindusi sufletul (âtman) este supus destinului sau (karma) printr-o lege cauza /efect care-l face sa traiasca intr-un corp animal, uman sau vegetal in functie de faptele anterioare. Intre 2 vieti sufletul nu ramane decat putin timp pe lumea cealalta unde in functie de natura sa va merge in "infernuri" sau "paradisuri" (la plural). 8 400 000 de iaduri "fara-soare" ii asteapta pe pacatosi sa-i prajeasca, sa-i despice, sa-i macine pana cand sufletul pacatosului nu mai are decat o singura dorinta: sa se intoarca pe pamant.Sufletul defunctului poate deasemenea sa faca un tur prin diversele Raiuri, unele mai sublime decat altele unde diversele zeitati se intrec in oferte mai ceva ca agentiile de turism. Dar pentru sufletul hindus asta nu e decat o "vacanta" inainte de reincarnare pentru ca idealul fericirii nu este accesul la Paradis si nici sa devina zeu ci sa iasa din ciclul manifestarilor ca sa aiba acces la Realitatea Absoluta. Va trebui deci sa se intoarca pe pamant, in corp uman pentru cei mai cuminti, animal pentru aia mai prosti sau plante pentru criminali (ups, te pomenesti ca salcamul din fata ferestrei mele o fi vrun serial killer). Fenomenul se numeste "metempsihoza". Un dus-intors Paman -Lumea cealalta poate avea loc 2 milioane de ori in forma vegetala, 6 milioane de ori in forma animala si doar 200000 in forma umana. Pentru a scapa din acest circuit infernal nu exista decat o singura solutie: accesul inca din timpul vietii la nemurire. pentru asta trebuie sa apelam la Yoga transcedentala si alte tehnici de "trezire" care sa permita iesirea din dualitatea viata- moarte.

inapoi

Paradisul taoist

Pentru filozofii chinezi, totul e materie dar materie din ce in ce mai subtila. Taoistii nu au nevoie sa astepte sa moara ca sa faca o tura prin paradis. Le e de ajuns sa-si dezvolte in timpul vietii un corp mai usor, mai perfect cu ajutorul unei asceze speciale si unei vieti virtuoase. Dupa moarte, ceea ce ramane din corp se va dezintegra ca prin magie in mormant iar noul corp nemuritor va prelua stafeta. Aceasta operatie de alchimie e rezervata doar unor alesi. majoritatea oamenilor vor suferi o moarte 'clasica' si izi vor târâi sufletele in fata a 10 regi divini pentru a fi judecati. Multi dintre ei, nici rai nici buni, vor fi trimisi rapid spre o noua reincarnare. Marii criminali sau sinucigasii vor face totusi un stagiu de reciclare in Iad unde ii asteapta pedepse la fel de teribile ca peste tot: foc, gheata, taiat in bucatele etc. insa acestea nu dureaza prea mult: doar 2 ani si 4 luni inainte de a se reincarna. Sufletul aflat in Iad il poate intalni pe Dizang, un intelept bodhisattva care se plimba de colo colo pentru a favoriza intrarea unora in paradisul taoist. Cine il va urma se va regasi intr-un univers rafinat unde printre pietre pretioase si lotus preafericitii asculta muzica in timp ce ploua cu flori.

inapoi

Paradisul budist

Budistii tibetani au noroc: astia au o carte ( Bardo Thodol sau carte mortilor) care le descrie cu precizie modul de intrebuintare a vietii de apoi precum si mijloacele de a atinge Nirvana (paradisul budistilor). Asta e un loc sau mai degraba o stare pe care insusi Buda a refuzat sa o descrie caci Nirva inseamna "a stinge". Nirvana e deci stingerea tuturor dorintelor care aduc suferinte, contemplarea luminii care asigura fericirea eterna. Acest paradis il putem atinge imediat dupa ultima suflare: e de ajuns sa intrezarim lumina. Insa lumina asta nu e pentru toata lumea, cei mai multi dintre defuncti nu reusesc "marele salt" si sufletul lor rataceste in "bardo", intre cele 2 lumi, pana cand se va naste din nou. In acest loc, plin de viziuni, sufletele continua sa caute "iluminarea" timp de 49 de zile. Daca n-au gasit-o atunci sunt obligate sa se reincarneze, neaparat intr-un uman si de preferinta calgur budist ca sa nu mai rateze tura urmatoare.

inapoi

Paradisul iudaic

Evrei au crezut de la inceput intr-o viata de apoi, dar influentati de vecinii mesopotamieni au considerat mult timp ca aceasta viata este lipsita de placeri. In momentul trecerii in lumea cealalta suflul divin (rouah) se reintoarce le Dzeu iar corpul redevina tzarâna. Sufletul (un corp poate sa aiba 4) se duce intr-un loc numit "sheol" care nu e nici Rai nici Iad si unde nu e supus nici unei Judecati. Pentru cei credinciosi acest loc e suferinta pentru ca sunt lipsiti de Dzeu. Ideea de "suflet dezafectat" a evoluat mai tarziu sub influenta platoniciana in sensul Kabbalei: pentru ca sufletul e creatia lui dzeu el se intoarce la Dzeu. Asta se va intampla dupa unul (sau mai multe) sejururi intr-un corp. Transhumanta asta se va opri un ziua "Judecatii de apoi" pe un Pamant restaurat de sosirea lui Messia. In acel moment vii si mortii vor fi judecati si vor primii "retributia" pe care o merita. Cei drepti vor avea gradina lui Eden (paradisul terestru) unde se vor bucura impreuna cu Dzeu iar aia raii sunt condamnati la Gheena, un loc subteran infernal unde ii asteapta foc, lanturi, apa fiarta si alte torturi (cea mai mare ar fi absenta internetului:)

inapoi

Paradisul crestin

Pentru catolici si ortodocsi, sufletele care au parasit corpul sunt primite de catre Sf Petru si judecate rapid. In opinia bisericii, indeplinirea ritualurilor e la fel de importanta ca si virtutile morale ale individului. Astfel ca sa intre in Rai 'din prima' trebuie omul trebuie sa moara in "stare de gratie (adica dupa ce a primit impartasania) si sa nu fi comis nici un pacat. In alte cuvinte: un sfant! Cei mai multi dintre umani se regasesc insa in Purgatoriu (la catolici). Daca au murit in stare de gratie dar au pacate venale isi asteapta judecata intr-un loc unde sufera caci sunt lipsiti de Dzeu. Daca e vorba de copii mici morti inainte de a fi botezati sau Patriarhi, acestia asteapta intr-un "taram al mortilor" lipsit de suferinta. In ziua Judecatii de apoi toate corpurile vor invia si sufletele vor fi din nou judecate. Irecuperabilii vor merge in Iad fara sperante de rascumparare si vor fi chinuiti prin foc (simbolul pierderii iremediabile a lui dzeu). Ceilalti vor merge in Paradis unde vor avea norocul sa-l contempleze pe Dzeu pentru eternitate si sa-i cate imnuri de lauda (adica un fel de cantarea romaniei pentru eternitate?) In paradisul crestinilor nu exista placeri pamantesti.
Protestantii nu au nici Purgatoriu nici taram al mortilor. Pentru mormoni, meratorii lui iehova, adventisti singurul paradis va exista pe pamant in momentul in care aramta lui Iisus va invinge anticristul. Atunci sufletele vor invia si vor trai din nou (cu sau fara corp in functie de secte). Tot atunci va avea loc si judecata de apoi si imparteala intre buni si rai, unii raman pe pamant altii merg la satan.

inapoi

Paradisul islamic

Viziunea islamului e apropiata de cea crestina. Sufletul se desprinde de corp si se regaseste in functie de natura sa fie in Iad unde va primi o pedeapsa teribila, fie intr-un fel de purgatoriu: al Berzahk sau "intervalul. Martirii si profetii au acces direct spre Rai. Ceilalti trebuie sa astepte Judecata de apoi pentru a fi afectati unei destinatii definitive. Coranul e mult mai generos cu detaliile acestor doua 'asezaminte': spre deosebire de ingerii si harpele crestinilor, deliciile raiului lui Allah sunt destul de pagâne, toate interdictiile din viata reala devin permise, hurii (tinere feciare docile) la dispozitie, tineri efebi, alcool (care nu imbata!), rauri de vin, matasuri (verzi neaparat,) petreceri ... si mai ales apa cristalina. Adica tot ceea ce ii cam lipseste beduinului in desert.
Infernul musulman este deamsemenea foarte imaginativ: nu se multumesc doar cu arderea necredinciosilor acestia au dreptul al dusuri de apa fiarta, batai cu bastonul si smulgerea intestinelor.

inapoi

samedi 19 juillet 2008

Auzim cu ochii

... sau cum sa-ti creezi propria fantoma.
Ascultati cu atentie ce spune nenea din filmul asta:






Acum inchideti ochii si mai ascultati odata.

Nu, nu ati innebunit, ati fost victimele unei iluzii optice datorate efectului McGurk (dupa numele celui care l-a descoperit, psihologul Harry McGurken). Sunetul perceput cand am avut ochii inchisi este diferit de cel auzit cand privim imaginea.

Explicatia e simpla: omul din imagine pronunta "ga,ga,ga" insa sunetul inregistrat este "ba,ba,ba". Cu ochii inchisi auzim sunetul corect ("ba,ba,ba") insa atunci cand privim miscarea buzelor senzatiile audio si video se amesteca in creierul nostru si bietii neuroni nu mai stiu ce sa creada nereusind sa asocieze mesajul vizual (sunetul "ga") cu cel auditiv (sunetul "ba"). Asa ca scot si ei ce pot, adica un amestec si de aceea cand privim imaginea auzim un fel de "da,da,da".

E una din putinele iluzii optice care dureaza si dupa ce am aflat "smecheria", efectul filmuletului ramane acelasi.

mardi 15 juillet 2008

Dragonul din Garajul lui Carl Sagan

Dragonul din Garaj e unul dintre capitolele cartii The Demon-Haunted World: Science As A Candle In the Dark de Carl Sagan.

"Un Dragon care scuipa foc traieste in garajul meu"


Sa presupunem ca fac aceasta afirmatie in mod foarte serios. Cu siguranta, vei dori sa o verifici, vrei sa vezi cu ochii tai dragonul. Doar au existat de-a lungul vremii atatea povestiri despre dragoni insa nici o dovada. Ce oportunitate!

"Arata-mi-l!" vei spune. Te conduc in garaj. Tu privesti in interior si vezi o scara, o cutie de vopsea, o tricicleta veche dar nici urma de dragon.

- Unde e dragonul? intrebi

- Ah, e pe aici, raspund eu facand un gest vag . Am uitat sa precizez ca e vorba de un dragon invizibil.

Atunci tu propui sa raspandim faina pe jos ca sa putem vedea urmele.

-"O idee excelenta insa dragonul asta pluteste in aer"

Atunci tu vrei sa utilizezi un detector de infrarosii ca sa localizezi focul invizibil scuipat de dragonul invizibil.
-"Buna ideea insa focul invizibil nu degaja caldura"

De ce sa nu utilizam atunci o cutie cu vopsea ca sa-l facem vizibil?

-"Excelenta idee insa dragonul e imaterial, vopseaua nu adera pe suprafata lui"

Si asa mai departe... Pentru fiecare test pe care o sa-l propui eu o sa gasesc o modalitate de a-ti explica de ce nu o sa functioneze.

Acum care e diferenta intre un dragon care pluteste prin aer, invizibil si imaterial, scuipand foc care nu degaja caldura si nici un dragon?

Daca nu exista nici un mijloc de a-mi verifica afirmatiile, daca nici un experiment nu le poate infirma, asta inseamna ca dragonul meu exista? Neputinta celorlalti de a invalida ipoteza mea nu reprezinta o dovada ca ea e adevarata. Afirmatiile care nu pot fi verificate, ipotezele imune la orice contradictie sunt fara nici o valoare, nu conteaza puterea pe care o au in a ne inspira sau in a ne execita simturile si inclinatia spre miracole. Ceea ce va cer este doar sa ma credeti pe cuvant chiar in absenta oricarei dovezi.

Singurul lucru pe care l-ati aflat despre mine din insistenta mea in a afirma ca am un dragon in garaj este acela ca ceva nu e in regula in mintea mea.
Va intrebati desigur ce anume m-a convins daca nici un test nu poate fi posibil. V-ati gandit cu siguranta ca poate fi vorba de un vis sau vreo halucinatie. In cazul acesta, de ce am luat lucrurile atat de in serios? Poate ca am nevoie de ajutor?

Imaginati-va ca, in ciuda esecului tuturor testelor, doriti sa aratati totusi ca aveti un spirit deschis. Astfel, nu respingeti din start faptul ca in garajul meu se afla un dragon care scuipa flacari. Doar suspendati decizia. Pentru moment, dovezile par sa contrazica flagrant spusele mele insa daca noi date apar atunci sunteti gata sa le examinati pentru a vedea daca va conving sau nu.

Desigur, nu ar fi fair play din partea mea sa ma supar ca nu m-ati crezut sau sa va critic pentru ca sunteti grei de cap si nu aveti imaginatie doar pentru ca ati dat un verdicat final: "nedovedit".

Sa ne imaginam insa ca lucrurile s-au petrecut altfel. Dragonul e invizibil, foarte bine, dar ati vazut amprentele pe care le-a lasat in faina raspandita pe jos. Detectorul de infrarosii a inceput sa dea semnale, sprayul cu vopsea a revelat un dinte in otel care danseaza ca un dop pe apa chiar in fata voastra. Atunci nu mai conteaza cat ati fost de sceptici la inceput apropos de existenta dragonilor (ca sa nu mai spun de cei invizibili) va trebui sa tineti cont de dovezi si sa admiteti ca e ceva acolo si ca, la prima vedere, ceva-ul acela nu e incompatibil cu un dragon invizibil.

Un alt scenariu: sa presupunem ca nu sunt doar eu in cazul asta, ca mai multe persoane din anturajul vostru despre care stiti sigur ca nu se cunosc intre ele, sustin toti ca au un dragon in garaj dar nici una nu aduce nici macar un inceput de dovada.
Toti admit ca sunt un pic jenati de o asemenea convingere ciudata si atat de putin credibila care nu se bazeaza pe nici un fapt concret. Nici unul dintre noi nu e nebun. Toti speculeaza asupra a ceea ce ar insemna daca dragonii s-ar ascunde cu adevarat in garajele din lumea intreaga si ca noi, oamenii, tocmai am descoperit acest lucru. Ar prefera sa nu fie adevarat, va spun ei. Dar poate ca toate miturile chinezesti si europene nu sunt deloc doar mituri. La urma urmei, cateva amprente de dragoni in faina au fost deja observate. Totusi ele n-au aparut niciodata in fata unui sceptic. Privite de aproape pare evident ca aceste amprente sunt false. Un alt dragonofil a declarat ca si-a ars degetele la suflul fierbinte al dragonului. Insa voi stiti ca exista si alte moduri de a-si arde degetele in afara de respiratia arzatoare a dragonilor invizibili.

Astfel de dovezi (oricat de importante li s-ar parea avocatilor dragonului) sunt departe de a fi satisfacatoare. Din punct de vedere rational, tentatia merge in sensul de a respinge ipoteza dragonului invizibil ramanand in acelasi timp deschis unor ipotetice noi date fizice si mai ales, intrebandu-ne care ar putea fi cauza ciudatei iluzii de care sufera atatea persoane aparent serioase si sanatoase la cap.

lundi 14 juillet 2008

Noul membru al familiei...

...se numeste Mitica. Sau pe frantzuzeste Dimitri.
Mai intai s-a numit Carlita (aluzie la Prima Doamna Carla Bruni) insa dupa ce am aflat ca apartine sexului motanesc a fost temporar strigat "Carlito" (sau "Canito" pe limba Acai) inainte de a deveni Mitica/Dimitri.

Carlito alias Mitica alias Dimitri s-a integrat rapid si suporta cu stoicism dovezile de afectiune umana:))





mardi 1 juillet 2008

Apocalipse


In noiembrie 2007 35 de adepti (intre care 4 copii!) ai unei secte ortodoxe din Rusia se adaposteau de teama apocalipsei intr-un refugiu construit sub pamant. Sfarsitul lumii prezis de Biblie si interpretat de gurul sectei respective, Piotr Kouznetsov (un schizofren cu acte in regula la balamuc) trebuia sa aiba loc in mai 2008.
Sectantii amenintau ca se vor exploda daca autoritatile incearca sa ii impiedice sa se 'salveze' de apocalipsa.
Indivizii au ramas toata iarna in grota si doar spre jumatatea lunii mai au fost de acord sa-si paraseasca adapostul. Si asta datorita emanatiilor de gaze toxice provenite de la doua femei care isi gasisera obstescul sfarsit in grotele "salvatoare", una din cauza unui cancer netratat si alta din carente de alimentatie.
Cat de stupid trebuie sa fii ca sa mori de foame intr-o grota incercand sa eviti... sfarsitul lumii?

Dar maestrii in predictiile sfarsitului lumii nu sunt nici sectele ortodoxe, nici defunctii civilizatiei maya ci sectele protestante, mai ales martorii lui Iehova care au atins culmile penibilului prezicand sfarsitul de cateva zeci de ori numai in ultimul secol. Inca de la inceputurile sectei lor, martorii au datat "cu exactitate" sfarsitul lumii. Acesta trebuia sa se produca in 1914, apoi s-a contramandat pentru 1925 cand trebuia sa revina toti profetii: Abraham, Iosef si alti prezicatori. Pentru ca acestia au lipsit de la intalnire, sfarsitul lumii a fost reprogamat in 1975 cand, se "sfarseau cei 6000 de ani de existenta terestra"...
Pana la urma , plictisiti sa se tot faca de ras, protestantii au decretat ca sfarsitul lumii a sosit deja dar noi am fost prea ocupati ca sa ne dam seama...LOL