samedi 27 décembre 2008

Inflatia de paranormal

De vreo saptamana ma uit la emisiuni tv romanesti: densitatea de prezicatori, astrologi si ghicitori in mate de porc de pe ecranele patriei imi da impresia ca am calatorit in timp si am aterizat in evul mediu. Aflu ca "intram in anul boului" (dupa figura celei ce debiteaza asemenea idiotenii pe postul national ar fi mai degraba Anul vacii) si ca Marte in casa scarii o sa ne bage criza pe geam si o sa ne lase fara economii (asta era si dificil de "prezis") plus alte asemenea asemenea bazaconii. N-ar fi mare scofala daca ele n-ar fi debitate pe cel mai serios ton si la o ora de maxima audienta pe un post platit din banii publici. Din ziare altfel serioase aflu si ca 'prezicatorii' din tara lui Dracula sunt celebritati peste hotare: o tanti care n-a reusit sa devina 'artista' le-a sucit mintile americanilor cu ghicindu-le cu ghiocul.
Pana si pe canalul zis Discovery tradus in romana si-au facut loc aberatiile paranormale si transmit 'in direct' tot felul de strigoi, fantome si posedati.

Marturisesc ca nu inteleg cum in anul 2008 mai exista persoane gata sa creada astfel de aberatii. Chiar si fara a cunoaste mare lucru despre astro-fizica, definitii ale energiei si lucru mecanic, doar o logica simpla e suficienta pentru a clasa paranormalul in zona sarlataniilor. E evident ca, daca fenomenele paranormale (preziceri, telepatie, telekinezie etc) ar exista, lumea ar fi complet diferita de ceea ce este azi. Cei care au astfel de puteri ar fi toti milionari, ar guverna planeta, ar avea cele mai bune joburi, ar anticipa toate catastrofele naturale si ar salva mii de oameni. N-ar mai exista tribunale pentru ca vinovatii de crime ar fi imediat descoperiti, politia ar rezolva cazurile in cateva ore etc.
In loc de asta, ce sa vezi? Toti prezicatorii, magnetizorii si alti paranormali isi fac reclame prin ziare de mana a doua si incearca sa castige un ban "cinstit" ghicind cu cine se va casatori vecina de la parter cand de fapt ar putea sa-si puna capacitatile extraordinare in serviciul umanitatii.
De aceea chiar si fara sa stiu mare lucru despre fizica, energii, lucru mecanic etc, chiar si fara sa stiu ca toti cei ce sustin ca detin puteri paranormale au esuat lamentabil cand au fost pusi sa reproduca experimentele in conditii stricte de laborator respecatand anumite protocoale stiintifice... simpla constatare logica enuntata mai sus ma face sa fiu sceptica fata de acei ce declara ca au asemenea "capacitati".

In general, cei care cred in preziceri si paranormal sunt cei care ei insisi au apelat la vrajitoare iar 'prezicerea' li s-a 'implinit'. Majoritatea insa isi amintesc de ceea ce i-a ghicit baba numai dupa ce 'evenimentul' a avut loc. Si bineinteles, nu-si mai amintesc de multitudinea de alte 'preziceri' care i-au fost debitate cu aceeasi ocazie si care, ele, nu s-au indeplinit si nici nu o sa se indeplineasca vreodata. Fiindca memoria umana e una selectiva. Se stie azi ca validam doar anumite evenimente si uitam complet altele, ca amintirile pot fi deformate de o informatie primita dupa ce evenimentul a avut loc, ca emotiile au si ele un efect in evocarea amintirilor.

S-au facut experiente care arata cum se pot implanta amintiri false: de ex unui grup de studenti li s-a prezentat un film publicitar pt disneyland unde vedeau pe Buggs Bunny care dadea mana cu copiii. Apoi li s-a spus sa-si aminteasca propria lor vizita la disney pe vremea cand erau copii. Mai mult de o treime dintre ei au afirmat ca l-au vazut pe buggs bunny in timpul acestei vizite si ca au dat mana cu el. Unii si-au amintit chiar ca l-au pupat si ca avea un morcov in mâna! Problema e ca Buggs Bunny nu a fost creat de Disney si deci nu a pus niciodata labutele in disneyland. O alta problema, mai mare decat prima, e ca multi dintre ei nu au putut fi convinsi ca memoria le joaca feste nici odata pusi in fata evidentelor!

Un alt experiment consta in a prezenta un film al unui jaf intr-o banca si imediat dupa aceea stirile despre acest eveniment. Numai ca aceste stiri erau total false, povesteau cu totul altceva decat se putuse vedea in film. SI totusi cand au fost pusi sa povesteasca filmul, o parte dintre subiecti a introdus si elemente din stirile false.

Pentru mai multe amanunte, articolele lui Elisabeth Loftus din
http://faculty.washington.edu/eloftus/2003Nature.pdf

Amintirile nu sunt "fisiere" pastrate in hard disk si scoase la nevoie ci sunt reinterpretari ale trecutului. Nu numai ca se degradeaza in timp dar pot sa apara si false amintiri construite pe baza sugestiilor din intrebari fara ca noi sa ne dam seama.

Creierului omului e o masina de fabricat credinte, religioase sau altele. Asa ne-a 'programat' evolutia, credintele au fost cu siguranta factori favorizanti ai supravietuirii speciei. Nu suntem doar receptori ai informatiei care circula si de obicei cautam ceva. Cautam o identitate (si atunci e simplu sa te integrezi in comunitate urmand religia locului unde te-ai nascut sau sa o urmezi pe a sotului etc) si in general cautam tot timpul sa ne reducem starea de anxietate. Credintele (in religii, paranormal etc) ne satisfac mult mai repede aceste nevoi decat rationalismul si adevarul stiintific (s-a constatat ca persoanele care au vederi realiste in ceea ce priveste lumea inconjuratoare au mai mari tendinte spre depresie decat cei care isi fabrica credinte).

jeudi 25 décembre 2008

De Craciun

Cu iepurele Sam in Romania:








lundi 15 décembre 2008

Mos Craciun nu e daunator sanatatii

... mintale
Un articol aparut in presa din romania ne spune cum isi "mint romanii copiii" . Subiectul e interesant dar titlul e de doi bani iar continutul lasa de dorit. Comentariile sunt si ele pe masura, unii nu spun copiiilor despre Mos Craciun pentru ca nu au "dovezi" (pariem ca despre Iisus le povestesc ca si cum ar fi un adevar istoric incontestabil), altii se feresc sa le vorbeasca despre Mos Craciun de frica sa nu capete copilul vreo boala psihica "bazata pe misticism", altora le e frica sa nu-si dezamageasca odraslele.

De fapt, nu numai ca toate basmele sunt necesare copilariei insa se pare ca Mos Craciun ajuta la... dezvoltarea spiritului rational si a deductiei logice.

Doi cercetatori canadieni, Serge Larivée, profesor la Universitatea din Montreal si Carole Sénéchal, profesoara la Universitatea din Ottawa au dezgropat un studiu din 1896, efectuat pe 1500 de copii cu varste intre 7 si 13 ani cu privire la credinta in Mos Craciun. Studiul a fost repetat intocmai in 1979 .
Intre cele doua, o asemanare constanta: copiii descopera in general ei insisi, plecand de la propriile experiente si observatii, ca existenta Mosului e imposibila. Iar parintii nu fac decat sa le confirme descoperirile.

46% dintre copiii din 1896 si 44% dintre cei din 1979 au reusit sa deduca singuri ca Mos Craciun nu exista. In marea majoritate a cazurilor descoperirea se face progresiv. Mai intai copii intreaba cum intra Mosul in casa pentru ca in apartamente de ex nu exista cos. Chiar daca parintii spun ca lasa ei usa deschisa copiii isi dau seama pana la urma ca Mosul nu poate fi in mai multe locuri deodata si ca nici un ren nu poate fi rapid ca un supersonic.

Un alt studiu facut in 1980 printre copii cu varsta intre 4 si 10 ani arata ca 89% dintre ei cred in Mos Craciun la varsta de 4 ani. La 7 ani mai sunt doar 47% cei care inca mai cred in existenta Mosului. In mod suprinzator, 33% dintre copii mai pun inca intrebari despre asta si la 10 ani.

Odata cu progresul spiritului rational scade credinta in Mos Craciun, spune Serge Larivée. Dar maturitatea cognitiva si nivelul gandirii logice atins la 7 ani este insuficient pentru a permite copiiilor sa faca diferenta intre imaginar si real.

Studiile vorbesc si despre reactiile copiilor atunci cand afla adevarul: mai mult de 22% afirma ca au fost dezamagiti in studiul din 1896 si 39% in cel din 1979. dar numai 2% si 6% spun ca s-au simtit inselati.

Cifrele de mai sus infirma temerile unora care refuza sa le povesteasca copiiilor despre Mos pentru ca astfel i-ar minti sau i-ar insela.
Cercetatorii spun insa ca nu sunt probleme create de aceasta 'minciuna' si nici efecte perverse al acestei povesti; nu exista decat efecte agreabile. In momentul in care copiii afla adevarul ei accepta rapid regulile jocului si devin complicii parintilor in fata copiiilor mai mici. Pentru ei e un fel de ritual al trecerii la varsta rationala; invata astfel ca nu mai sunt bebelusi.

Trebuie sa lasam copiii sa creada in Mos Craciun? Cu siguranta, doar sa avem grija ca atunci cand incep sa se indoiasca sa le validam observatiile corecte

Cercetatorii canadieni vor continua insa sa caute raspunsul la o intrebare deocamdata fara solutie: copiii ii atribuie lui Mos Craciun aceleasi puteri supranaturale pe care i le atribuie in general si lui Dzeu. De ce la un moment dat inceteaza sa mai creada in primul personaj dar nu si in cel de-al doilea?

Poate pentru ca indoielile si intrebarile lor cu privire la Dzeu nu sunt validate de catre adulti? Dar asta e deja o alta poveste...

sursa