samedi 18 avril 2009

Alexandru Tomescu : mai bun ca Joshua Bell


articol de pe blogul Souvenirs des Carpates, tradus din franceza de aici

Ne amintim cu totii de experienta facuta in 2007 de catre violonistul Joshua Bell: in anonimatul unui culoar de metrou din Washington, celebrul virtuoz a cantat 3 sferturi de ora fara sa trezeasca nici un interes din partea trecatorilor. Castigul lui se ridicase la astronomica suma de 32 de dolari! Evenimentul, organizat de Washington Post, a suscitat nenumarate comentarii asupra incapacitatii americanilor de a admira un recital pentru care locurile nu s-au vandut la un pret de cateva zeci de dolari unul.

Vineri 11 aprilie 2009, metroul din Bucuresti. Tanarul violonist Alexandru Tomescu imbracat simplu repeta experienta lui Bell. Ca si ilustrul sau confrate si el canta pe un Stradivarius de legenda si, ca si el, executa piese de Bach si cateva alte bucati care atrag bis-urile la concerte. Surpriza! Trecatorii se opresc, asculta, lasa bani in cutia viorii. 328 de lei, de 3 ori mai mult decat la experimentul din Washington! Si in doar o jumatate de ora!

Care e explicatia, sunt romanii mai melomani decat americanii? Probabil ca da. Sunt si mai putin stresati de orare fara indoiala. Invers, putem sa presupunem si ca au mai putin ocazia de a asculta muzica adevarata decat locuitorii capitalei SUA si ca de aceea sunt mai prompti in a se lasa fermecati de cea mai minora manifestare ale acestei forme de arta. Sunt de ajuns uneori cateva picaturi pentru ca o floare din Sahara sa infloreasca.
Mai trebuie sa amintesc si de importanta viorii in cultura nationala a romanilor?

Oricum ar fi, aceasta actiune deja indelung comentata va atrage cu siguranta reflectoarele criticii internationale asupra unui violonist de exceptie. Ce extraordinara carte de vizita!
De ce discurile lui sunt insa atat de rare? Vom mai vorbi cu siguranta pe aci de Alexandru Tomescu


(d'après România Liberă)

par Alain Chotil-Fani

2 commentaires:

Messa a dit…

Eu cred ca fenomenul e altul - adica in sfarsit a cantat cineva in metrou (pentru ca altfel e plin de cersetori cu voci sparte si in cel mai bun caz acompaniati de vreo tamburina). Cred ca trecatorii au apreciat nu neaparat virtuozul cunoscut din sala de spectacol, ci mai degraba o insiruire coerenta de sunete - in sfarsit, ceva care nu agreseaza, ceva estetic.

Costin a dit…

Draga Alexandra cred ca ai scapat un amanunt esential in compararea atitudinii locuitorilor din cele doua capitale. Ca si cunoscator al ambelor put spune ca o explicatie ar consta in faptul ca bucurestenii dau de vreo 10 ori (deci nu de 3 ori) mai multi bani cersetorilor. In Bucuresti exista o cultura a cersetoriei, absenta la Washington, exista o voluptatea in a arunca un banut cuiva care se injoseste in fata ta si pentru... mantuirea sufletului tau. Americanilor nu le plac ambiguitatile, nu stiau cum sa-l ia pe acel Bell si de aia nu l-au platit. Romanii adora ambiguitatile mai ales cand le asociaza ei cu ceva miracolos si religios.