vendredi 17 avril 2009

Splendida cetate a celor o mie de sori


a doua carte a lui Khaled Hosseini, dupa best-sellerul cu zmeele din Kabul. Nu stiu de ce am cumparat-o ca nici zmeele nu-mi placusera cine stie ce. Nu stiu nici de ce m-am fortat sa o termin, probabil dintr-un soi de masochism. Am inceput-o de cateva ori, am abandonat-o dupa cateva pagini considerand ca nu "am dispozitia necesara" pentru asemenea povesti de groaza. Am reluat-o iar (de ce??) si abia acum am reusit sa o termin (cine m-o fi pus??)
Cartea contine prea multa violenta, descrierile sunt prea crude si detaliile prea sordide. Intentia e desigur sa atinga sensibilitatile cititorului, sa-i ridice nivelul de adrenalina insa o face in acelasi mod in care o fac si filmele de groaza sau stirile de la ora 5. In rest, ca si in cazul zmeelor, din carte nu aflam mare lucru despre istoria afganistanului, nu se intelege mai nimic din ceea ce se intampla acolo. Cine se bate contra cui, de ce au venit sovieticii, de ce au plecat, cine si de ce se mai bate dupa plecarea lor, care sunt diferentele dintre mujahedini si talibani, romanul lui Hosseini nu ofera nici unul din raspunsurile la aceste intrebari. Din carte aflam doar ca de la conducere pleaca aia rai pentru a fi inlocuiti cu unii si mai rai... Si asta pentru simplul motiv ca autorul a fost interesat mai degraba de socarea cititorului punand accentul pe descrierile abrupte si detaliate ale membrelor insangerate care zboara prin aer, ale copiilor sfartecati de bombe, ale violentelor conjugale, executiilor pe stadioane, ale ororilor comise in numele religiei. Adica un fel de OTVisme literare sau descrierea in detaliu a ceea ce vedem aproape zilnic la stiri (insa acolo de multe ori imaginile violente sunt sau cenzurate sau macar anuntate dinainte ).

In ceea ce priveste caracteristicile personajelor nu se vede vreo mare evolutie fata de zmee unde lucrurile erau trasate clar de la inceput: personajul rau era chiar foarte foarte rau (psihopat, crud, brutal, nazist, pedofil, taliban), personajul las devine erou iar perosonajul victima era un monument de bunatate si intelegere. La sfarsit, evident, fiecare primeste rasplata dupa merite.

Si in mia de sori lucrurile se repeta oarecum: personajul rau e unul extrem de rau (brutal, betiv, vinovat de moartea primului copil, misogin, agresiv, violent cu femeile, in final -cum altfel?- simpatizant taliban) dar (merci allah) isi primeste pedeapsa, personajul las (Jalil) moare fara sa fi cunoscut iertarea fiicei lui dar nu inainte de a isi rascumpara greseala, personajul bun (Tariq) e declarat mai intai mort dar apoi e resuscitat (pt happy end).
Portretul lui Mariam, prima sotie a brutei Rachid e construit ca sa stoarca lacrimi : copil din flori ("vina" impardonabila in societatea patriarhala), creste in conditii mizere cu o mama jumatate nebuna si cu un tata las mai mult absent. Si ca nu cumva ca cititorul sa nu-si dea seama de traumatismul lasat de o asemenea copilarie, autorul o "sinucide" pe mama lui Miriam tocmai "din cauza ingratitudinii" fetei care il prefera pe tradatorul de taica-sau... Tatal nu e cu nimic mai breaz, o lasa sa doarma afara in fata usii casei sale, o marita fortat cu o bruta care are cu 30 de ani mai mult ca ea... Nu e dificil de imaginat ca un asemenea nefericit personaj nu poate avea decat o viata mizerabila plina de frustrari si injustitii si nu poate sfarsi decat in fata calaului sacrificandu-se neincetat pentru binele celorlalti...

Celalalt personaj feminin, Laila, creste si ea cu o mama pe jumate nebuna (autorul e obsedat se pare de imaginea mamelor astea sarite de pe fix)insa este ceva mai avantajata datorita faptului ca a crescut cu un tata educat si ceva mai prezent si ca a avut si un fel de "frate" mai mare care se transforma in iubit. Sigur ca e si ea marcata de "pacatul" comis pe podeaua sufrageriei dar si de faptul ca isi vede tatal sfertecat de o bomba in bucati care-i zboara literalmente pe deasupra capului ... De ce ii trebuia neaparat autorului sa descrie aceasta imagine ca sa ne "dam seama de cruzimea razboiului"... Allah stie.
Intre cele doua femei se naste o complicitate al carei pret va fi viata brutei rachid (uf, ce satisfactie!) dar si a blandei mariam (oooh, ce trist).
Nu va ingrijorati, pana la urma se termina si asta la fel cu zmeele, adica cu happy end hollywoodian, laila ajunge bogata (cu ajutorul bunei mariam care vegheaza) si traieste cu printul ei pana la adanci batranete...
Si cu asta eu una am incheiat capitolul citit Hosseini autor de romane de groaza, de acu incolo daca vreau violenta, sange si adrenalina o sa ma rezum la privitul stirilor.

4 commentaires:

Andra a dit…

Chiar nu ti-a placut nimic din cartea aceasta? Eu nu am mai citit, pana acum, nimic de Khaled Hosseini, dar sunt convinsa ca o voi mai face. Am inceput lectura "celor o mie de sori" la recomandarea unei prietene si pot spune ca mi-a placut, existand momente de o sensibilitate aparte, in opinia mea. Cat despre cele care m-au ingrozit, nu cred ca autorul le descrie doar pt a captiva cititorul, fascindundu-l(pe autor) modul in care noi am fi oripilati de astfel de acte de cruzime (tocmai, ca pe unii asta i-ar face sa lase cartea din mana). Dar ne "traduce" o realitate prezenta. Caci, am aflat ca lucruri despre care am citit acolo se cam intampla, nu e doar fabulatie. Femeile alea sunt supuse unor chinuri ce depaseau imaginatia mea; trist, dar adevarat.
Apoi, mi-a placut maniera in care povestea lui Mariam si cea a Lailei s-au asemanat in anume privinte, realizandu-ze o paralela intre cele doua sotii ce aveau sa sufere drama convietuirii cu acel tiran. Cat despre el, stim bine ca exista oameni fara suflet sau mai bine spus, cu suflet doar pt. ce doresc ei, si in zilele noastre. Deci asta nu e o noutate, nici chiar faptul ca era atat de crud si ca accentul a cazut, in cazul sau, pe trasaturile negative.
Oricum, gusturile nu se discuta, parerile sunt impartite. Iti doresc, deci, ca urmatoarea carte ce-ti va "pica" in mana sa fie una pe gustul tau! :) O seara frumoasa!

Anonyme a dit…

Buna, abia am terminat Vanatorii de zmee. Daca vrei sa stii de ce au atacat rusii, cum au aparut talibanii si alte informatii de background poti sa cumperi o carte de istorie. Nu cred ca intentia autorului era sa contribuie la imbogatirea cunostintelor tale generale cu fapte concrete.

Anonyme a dit…

Mie mi-a placut cartea. Aseara am terminat-o de citit, in original. Si m-a facut sa pretuiesc mai mult lucrurile pe care le am, libertatile de care noi avem parte in tara noastra! Cred ca si pentru atata lucru, si tot se merita sa fie citita!
Nu sunt de acord cu brutalitatea niciunui razboi: nici cu cel ce avea loc in strada, cu atat mai putin cu cel care se ducea in casa lui Rasheed! E greu sa intelegem o cultura in care nu am fost nevoiti sa traim...
Deseara o sa incep "Vanatorii de zmeie", tot in original.
Simona V.

Anonyme a dit…

mie mi a placut comentariul, e al cuiva lucid, care observa intentiile autorului cu un ochi netulburat de emotii gen "vai, tu, dar chiar asa e in viata reala.." si le blameaza cumva cam acid, dar savuros:)..si cred ca e o persoana care are o parere exacta despre ce anume vrea sa primeasca de la o lectura (parere constrita , probabil, pe experiente anterioare, care i -au suscitat interesul pt csriituri intense, care te lasa cu intrebari si nedumeriri mult timp (iti place ernesto sabato?:)ingrid