Spre casa

Gata mica vacanta, trebuie sa o luam spre casa. Desi e doar sambata si am putea sa mai ramanem nu vrem sa prindem aglomeratia de intoarcere din weekendul prelungit. Alex ar vrea sa mai stam, ii place in calatorie si la hotel. Ca si mie dealtfel desi acum am grija pisoilor ramasi inchisi in casa plus ca a doua zi suntem invitati.

Dupa alt mic dejun copios (acuma trebuie sa scap de kilele in plus, of) ne instalam in masina si incepem lungul drum catre casa. Spre iesirea din oras il mai admiram odata pe omuletul Michelin si in acelasi timp ne amintim ca ar trebui sa luam un mic cadou pentru gazdele la care suntem invitati a doua zi. E cam tarziu acum sa mai cautam in Clermont-Ferrand, consultam gps-ul si zicem ca n-ar fi rau sa facem un tur prin Vichy, e un oras turistic si sigur gasim ceva. Vichy e doar la o ora de Clermont, nu o sa se faca vremea pranzului, pentru asta aveam planuit un alt sat, "unul din cele mai frumoase sate din franta" dupa parerea lui A..

Zis si facut, dupa vreo ora suntem in Vichy. Orasul arata ca o statiune termala din filmele de epoca, sa zicem ca un fel de herculane ingrijit si curat. Imobile cu balcoane din fier, un parc central cu chiosc si manej, alei cu copertine, casino, blocuri ingrijite. Se simte mirosul banilor. Cautam loc de parcare asa ca facem turul parcului central. In fata noastra o masina gaseste un loc liber, noi ne uitam invidiosi dupa ea. Insa stupoare, constatam ca din masina se extrag cu nonsalanta nimeni altii decat deja celebrul cuplu din Vierzon!! E posibil asa ceva? care e probabilitatea sa-i gasim si aici?  Deja incepem sa devenim paranoici...

Gasim si noi un loc de parcare si o luam la pas prin oras. In fata unui chiosc de ziare dam din nou peste cuplul cu pricina, nici macar nu ne mai mira.
Gasim cadoul, mirosim celebrele pastile de Vichy, Alex vrea la pipi, ne precipitam intr-un "salon de thé" (un fel de cofetarii, sunt la tot pasul in statiunile "termale", villes d'eau cum le mai zice pe aici), nu avem incotro si comandam niste sucuri si o cafea. Interiorul e chic, se simte iarasi mirosul banilor.

Ne apropiem de pranz, ne hotaram sa ramanem sa mancam aici ca sa nu mai trebuiasca sa ne oprim mai tarziu. Lasam "cel mai frumos sat din Franta" pentru o alta ocazie. Cautam un loc unde sa mancam, dam numai peste restaurante chic, nu avem chef si timp de asta acuma. Intram intr-un restaurant specializat in "tartine" dar nu erau locuri asa ca suntem salutati cu un "au revoir" rece si dezagreabil. In general orasul are o atmosfera snoaba si dezagreabila in ciuda aspectului placut al cladirilor. Sau poate tocmai de aia.

Intram intr-un bistrou alaturi, aceeasi primire rece, mancarea fara gust, prea consistenta si cu prea multa grasime chiar daca era vorba de foie gras si magret de canard. Platim si plecam cat mai repede, "A dieu" Vichy, nu cred ca o sa mai calcam pe acolo prea curand.

Nici nu iesim bine pe autostrada ca se aprinde beculetul rosu de la benzina, ma apuc sa caut pe gps statiile cele mai apropiate, prima e la vreo 50km. Aajungem la statia de benzina, Alex doarme dusa in scaunul ei, A. se autoserveste de la pompa iar eu profit sa merg la toaleta. Cand ies din cabina, raman traznita, in fata usii, asteptandu-si randul, e femeia din Vierzon!! Deja e prea mult, raman cu gura cascata dupa usa care se inchide in fata mea, femeia intra si ea in aceeasi cabina ...

Ies la masina, ii povestesc repede lui A. dar el era deja la curent, mustaciosul isi fuma trabucul in fata noastra, lipit de un stalp. Incredibil, bine ca nu sunt superstitioasa altfel cine stie ce mi-ar fi trecut prin cap.Hahaha, si cand ma gandesc cum ii catalogasem ca un cuplu de provinciali care ies odata pe saptamana la un restaurant din Vierzon...

Nu am mai facut nici o pauza pana acasa altfel poate ii vedeam iar. Dealtfel daca ma uit pe geam acum ......:))