Vulcania

Ne trezim cu noaptea in cap, ca de obicei. Alex se trezeste prima, isi ia pe Teodul si pe Dodoe si se strecoara langa mine asa cum face si acasa. N-am ce sa fac, ma trezesc, ne mutam amandoua in patul ei ca era mai mult loc si pun tvul pe desene animate ca sa pot sa mai dorm putin.

Suntem gata pe la 9h00, coboram in restaurantul hotelului pentru un mic dejun copios si plecam spre Vulcania, tinta calatoriei noastre. Vremea nu prea tine cu noi, e gri si mohorat, e frig si sta sa ploua. Parcul e la vreo o jumate de ora de mers cu masina, pe varful unui vulcan. Ajungem chiar la deschidere, la 10h00 dar deja e coada, o mare de masini a ocupat parcarile din fata, noi suntem dirijati spre Stromobli (asa o cheama pe una din parcari, pe lnga Etna, Vezuviu etc). Lasam masina si ne indreptam spre intrare, alte cozi la bilete, regretam ca nu le-am luat pe internet. Insa coada merge repede in 5 minute intram si noi si ne indreptam spre conul vulcanic pe care il vedem in zare. Aici ne mai intampina alti angajati ai parcului care ne spun sa mergem spre nivelul -2 unde cica ar fi mai putina lume. Facem turul unui crater in marime naturala (artificial desigur) de unde se auzeau bubuituri impresionante si de unde iesea abur ca dintr-un adevarat vulcan. Alex e impresionata de masinaria de la intrare care scuipa aburi la intervale regulate. Dealtfel e ceea ce i-a placut cel mai mult in parc.


Intram intr-un hol imens, nu prea stim incotro sa o luam, vedem o coada si ne asezam  la ea. Abia dupa aceea ne interesam ce se asteapta acolo si aflam ca e vorba de proiectia unui film in 3D despre vulcanii din Auvergne, "Irruptions" ii zice. Perfect. Asteptam in jur de 20 de minute, ne cam plictisim ... nu aveam de unde sa banuim a va fi cea mai mica coada a zilei. Filmul e interesant, mai ales cu tehnologia 3D. Alex era deja avertizata, mai vazuse un film in 3D si la geode acum vreo cateva saptamani si prin urmare nu s-a lasat deloc impresionata de stegozaurul care isi intindea ciocul la cativa cm de nasul ei. Dupa 12 minute iesim de la film si iar ezitam in privinta directiei, avem planul in mana insa n-avem nici o idee despre ce e mai interesant de vazut.

Ajungem intamplator la "Magma Explorer", vedem ca e pentru copii peste 5 ani, nu-i nimic, 4 ani si 7 luni nu e asa o mare diferenta. Aici coada e putin mai mare dar inca nu e nimic pe langa ce ne asteapta mai tarziu. Coada se misca relativ repede, ne vine randul, e vorba de un simulator care cica coboara in centrul unui vulcan, mai ceva ca in Jules Verne. Intram intr-o incapere dotata de o platforma, ni se spune sa ne tinem de barele din fata noastra, pe perete defileaza imagini ca si cum am cobori in centrul vulcanului in timp ce platforma mobila ne scutura zdravan. Cativa copii mai mari chiraie, Alex rade. Se aprind si un soi de resouri in perete, ca sa simuleze caldura degajata de magma, alte scuturaturi si masinaria se opreste. 6 minute.

Plecam mai departe, ajungem la nivelul -4, ne asezam la o alta coada pentru un alt film pe ecran gigant (pelicula de 70mm). Tot despre vulcani evident, de data asta de prin toata lumea. Asteptam iarasi, cozile devin din ce in ce mai lungi, Alex da semne de nerbdare (ca si noi dealtfel)...
Intram in sfarsit, ne instalam pe la mijlocul salii, sala se umple incet, mai raman cateva locuri si sunt invitati alti cativa care ramasesera la coada. Spre marea mea uimire, printre ultimii intrati in sala recunosc cuplul din restaurantul din Vierzon! Nu-mi vine sa cred, ei sunt? ii arat si lui A., ce coincidenta, ne zicem, sa-i regasim tocmai aici.

Dupa film o luam incet spre unul din restaurantele din parc. Stupoare, coada e deja pe scari, iar asteptam. Si asteptam. Dureaza in jur de 30 de minute pana cand ajungem sa stam la masa. Mancam in viteza ca sa lasam locul celor care stau la coada si o pornim iar spre atractii. De data asta ajungem la o alta atractie, "La terre en colère" si aici stam la o coada imensa, de o ora jumate. Nu stiu cum a rezistat Alex, deja eu imi pierdusem rabdarea, probabil ca pe ea o motiva faptul ca ii spusesem ca e vorba de un manej la fel ca cel cu Magma.
Manejul a fost insa deceptionant, ne-am introdus intr-o sala dotata iarasi cu aceleasi platforme metalice asezate in scari de data asta, pe un ecran se proiectau imaginile unui cutremur, sau ale unei tornade sau ale unei avalanse. In acelkasi timp platformele se scutura de zor si cateva simulatoare de ploaie, vant sau zapada sufla peste participanti. Tot 6 minute. O coada de 1h si ceva pentru o distractie de 6 minute...

Mai facem un tur sa vedem daca toate cozile sunt la fel, constatam ca nu, nu sunt la fel, sunt altele si mai mari!! Uneori e vorba chiar de 2h-3h de asteptare, ca de ex la Dragon Ride. Enorm, nu suntem dispusi la sacrificiul asta, poate sa fie un dragon in carne si oase acolo.
Ne hotaram sa plecam, mai stam un pic in parcul exterior ca Alex sa-si consume energia la tobogan si o luam spre masina. In drum ne mai oprim odata la difuzorul de aburi de la intrare, Alex e incantata, vrea inca odata si inca o odata, a fost pentru ea atractia zilei. Daca stiam petreceam toata ziua acolo.

Ajungem la hotel obositi, frigorifiati, un pic dezamagiti de parc dar satisfacuti de o zi petrecuta impreuna.

Seara iesim sa mancam, ne invartim un pic, nu stim ce sa alegem, nu vrem sa avem iar surprize. Ezitam intre un restaurant "medieval" dar din care lipseau cavalerii si printesele (mai bine zis era gol) si unul regional care era plin si animat, intram in cel regional pana la urma. Cea mai buna alegere pe care am facut-o zilele astea, mancarea era excelenta (recomand mignon de porc avec foie gras et pomme de terre en croûte, miam miam), vinul la fel, pana si menul de copil era deosebit, Alex l-a devorat. O excelenta adresa: Le bouchon de Jaude, din place de Jaude langa catedrala.

Continuare