Alexandru Tomescu : mai bun ca Joshua Bell

articol de pe blogul Souvenirs des Carpates, tradus din franceza de aici

Ne amintim cu totii de experienta facuta in 2007 de catre violonistul Joshua Bell: in anonimatul unui culoar de metrou din Washington, celebrul virtuoz a cantat 3 sferturi de ora fara sa trezeasca nici un interes din partea trecatorilor. Castigul lui se ridicase la astronomica suma de 32 de dolari! Evenimentul, organizat de Washington Post, a suscitat nenumarate comentarii asupra incapacitatii americanilor de a admira un recital pentru care locurile nu s-au vandut la un pret de cateva zeci de dolari unul.

Vineri 11 aprilie 2009, metroul din Bucuresti. Tanarul violonist Alexandru Tomescu imbracat simplu repeta experienta lui Bell. Ca si ilustrul sau confrate si el canta pe un Stradivarius de legenda si, ca si el, executa piese de Bach si cateva alte bucati care atrag bis-urile la concerte. Surpriza! Trecatorii se opresc, asculta, lasa bani in cutia viorii. 328 de lei, de 3 ori mai mult decat la experimentul din Washington! Si in doar o jumatate de ora!

Care e explicatia, sunt romanii mai melomani decat americanii? Probabil ca da. Sunt si mai putin stresati de orare fara indoiala. Invers, putem sa presupunem si ca au mai putin ocazia de a asculta muzica adevarata decat locuitorii capitalei SUA si ca de aceea sunt mai prompti in a se lasa fermecati de cea mai minora manifestare ale acestei forme de arta. Sunt de ajuns uneori cateva picaturi pentru ca o floare din Sahara sa infloreasca.
Mai trebuie sa amintesc si de importanta viorii in cultura nationala a romanilor?

Oricum ar fi, aceasta actiune deja indelung comentata va atrage cu siguranta reflectoarele criticii internationale asupra unui violonist de exceptie. Ce extraordinara carte de vizita!
De ce discurile lui sunt insa atat de rare? Vom mai vorbi cu siguranta pe aci de Alexandru Tomescu


(d'après România Liberă)

par Alain Chotil-Fani

Splendida cetate a celor o mie de sori

a doua carte a lui Khaled Hosseini, dupa best-sellerul cu zmeele din Kabul. Nu stiu de ce am cumparat-o ca nici zmeele nu-mi placusera cine stie ce. Nu stiu nici de ce m-am fortat sa o termin, probabil dintr-un soi de masochism. Am inceput-o de cateva ori, am abandonat-o dupa cateva pagini considerand ca nu "am dispozitia necesara" pentru asemenea povesti de groaza. Am reluat-o iar (de ce??) si abia acum am reusit sa o termin (cine m-o fi pus??)
Cartea contine prea multa violenta, descrierile sunt prea crude si detaliile prea sordide. Intentia e desigur sa atinga sensibilitatile cititorului, sa-i ridice nivelul de adrenalina insa o face in acelasi mod in care o fac si filmele de groaza sau stirile de la ora 5. In rest, ca si in cazul zmeelor, din carte nu aflam mare lucru despre istoria afganistanului, nu se intelege mai nimic din ceea ce se intampla acolo. Cine se bate contra cui, de ce au venit sovieticii, de ce au plecat, cine si de ce se mai bate dupa plecarea lor, care sunt diferentele dintre mujahedini si talibani, romanul lui Hosseini nu ofera nici unul din raspunsurile la aceste intrebari. Din carte aflam doar ca de la conducere pleaca aia rai pentru a fi inlocuiti cu unii si mai rai... Si asta pentru simplul motiv ca autorul a fost interesat mai degraba de socarea cititorului punand accentul pe descrierile abrupte si detaliate ale membrelor insangerate care zboara prin aer, ale copiilor sfartecati de bombe, ale violentelor conjugale, executiilor pe stadioane, ale ororilor comise in numele religiei. Adica un fel de OTVisme literare sau descrierea in detaliu a ceea ce vedem aproape zilnic la stiri (insa acolo de multe ori imaginile violente sunt sau cenzurate sau macar anuntate dinainte ).

In ceea ce priveste caracteristicile personajelor nu se vede vreo mare evolutie fata de zmee unde lucrurile erau trasate clar de la inceput: personajul rau era chiar foarte foarte rau (psihopat, crud, brutal, nazist, pedofil, taliban), personajul las devine erou iar perosonajul victima era un monument de bunatate si intelegere. La sfarsit, evident, fiecare primeste rasplata dupa merite.

Si in mia de sori lucrurile se repeta oarecum: personajul rau e unul extrem de rau (brutal, betiv, vinovat de moartea primului copil, misogin, agresiv, violent cu femeile, in final -cum altfel?- simpatizant taliban) dar (merci allah) isi primeste pedeapsa, personajul las (Jalil) moare fara sa fi cunoscut iertarea fiicei lui dar nu inainte de a isi rascumpara greseala, personajul bun (Tariq) e declarat mai intai mort dar apoi e resuscitat (pt happy end).
Portretul lui Mariam, prima sotie a brutei Rachid e construit ca sa stoarca lacrimi : copil din flori ("vina" impardonabila in societatea patriarhala), creste in conditii mizere cu o mama jumatate nebuna si cu un tata las mai mult absent. Si ca nu cumva ca cititorul sa nu-si dea seama de traumatismul lasat de o asemenea copilarie, autorul o "sinucide" pe mama lui Miriam tocmai "din cauza ingratitudinii" fetei care il prefera pe tradatorul de taica-sau... Tatal nu e cu nimic mai breaz, o lasa sa doarma afara in fata usii casei sale, o marita fortat cu o bruta care are cu 30 de ani mai mult ca ea... Nu e dificil de imaginat ca un asemenea nefericit personaj nu poate avea decat o viata mizerabila plina de frustrari si injustitii si nu poate sfarsi decat in fata calaului sacrificandu-se neincetat pentru binele celorlalti...

Celalalt personaj feminin, Laila, creste si ea cu o mama pe jumate nebuna (autorul e obsedat se pare de imaginea mamelor astea sarite de pe fix)insa este ceva mai avantajata datorita faptului ca a crescut cu un tata educat si ceva mai prezent si ca a avut si un fel de "frate" mai mare care se transforma in iubit. Sigur ca e si ea marcata de "pacatul" comis pe podeaua sufrageriei dar si de faptul ca isi vede tatal sfertecat de o bomba in bucati care-i zboara literalmente pe deasupra capului ... De ce ii trebuia neaparat autorului sa descrie aceasta imagine ca sa ne "dam seama de cruzimea razboiului"... Allah stie.
Intre cele doua femei se naste o complicitate al carei pret va fi viata brutei rachid (uf, ce satisfactie!) dar si a blandei mariam (oooh, ce trist).
Nu va ingrijorati, pana la urma se termina si asta la fel cu zmeele, adica cu happy end hollywoodian, laila ajunge bogata (cu ajutorul bunei mariam care vegheaza) si traieste cu printul ei pana la adanci batranete...
Si cu asta eu una am incheiat capitolul citit Hosseini autor de romane de groaza, de acu incolo daca vreau violenta, sange si adrenalina o sa ma rezum la privitul stirilor.

Clopotele zburatoare

Pentru cei mai multi dintre francezi Pastele inseamna : vacanta, oua de ciocolata si iarasi vacanta. Semnificatia religioasa nu-i intereseaza si dealtfel majoritatea nici nu o cunosc desi se declara catolici in proportie de peste 50% .
In schimb copiilor li se spune o poveste bizara, cea mai traznita fantezie religioasa pe care am auzit-o pana acum: se zice ca in saptamana Pastelui clopotelor franceze le cresc aripi si pleaca in zbor spre Roma ca sa capete binecuvantarea papei si sa poata bate din nou. La intoarcerea din calatorie clopotele aduc (fac?) oua de ciocolata pe care le parasuteaza prin gradinile oamenilor. In dimineata Pastelui toti copiii de indata ce se trezesc alearga sa caute ouale iar cu ocazia asta parintii scapa de intrebarile incomode (da' cum zboara clopotul', da' de ce nu pot sa-l vad' etc).
Traditia isi are originea in secolul al VII-lea cand Biserica a interzis tragerea clopotului incepand din Joia sfanta ca semn de doliu pentru Iisus. Si cum copiii sunt logici si cer explicatii francezii au gasit fantezia asta haioasa cu clopotele care au plecat la Roma...

Insa aici se cam inchieie povestea traditiilor pascale franceze, vacanta e mai importanta. Asta imi aminteste de un sondaj realizat acum vreo 2 ani printre cei 51% dintre francezi care se declara catolici. Din sondaj a reiesit ca doar aprox 8% sunt practicanti (asista la slujba saptamanal).

Dar ce e si mai hilar este ca unii dintre catolici declara ca "nu cred in existenta lui Dzeu" : sondajul zice ca doar 52% dintre persoanele care se declara catolice cred ca "Dzeu exista" (dintre acestia 26% sunt "siguri" si 26% zic ca "e probabil" :)

La aceeasi intrebare despre existenta lui Dzeu 10% au raspuns ca "e putin probabil" iar 7% dintre catolici spun pur si simplu ca... "nu exista"!
Mai raman 30% care au raspuns ca "habar nu au" si 1% care au refuzat sa se pronunte asupra chestiunii:)

Sondajul

Bonnes vacances de Pâques!:)

Mituri despre ateism

1. Ateii sunt suparati pe Dzeu (Allah, Yehova, Zeus, etc) din cauza experientelor lor nefaste cu religia.

Asa cum copiii care nu mai cred in Mos Craciun sunt suparati pe el ca nu primesc destule cadouri.

2. Ateii vor sa elimine religia

Tot asa cum unii viseaza sa curga vin la robinet, altii sa fie vacanta tot timpul si sa traiasca intr-o lume perfecta. Majoritatea ateilor spera doar ca religiile sa ramana in sfera privata si sa inceteze amestecul in politica, viata sociala, invatamant etc

3. Ateism = darwinism

acum o luna pana si papa de la Roma l-a sarbatorit pe Darwin (in felul lui:)

4. Ateismul e responsabil de crime contra umanitatii (holocaust, pogromuri, comunism etc)

Comunismul era ateist asa cum si capsunile sunt rosii. Asta nu inseamna insa ca toate fructele rosii sunt capsuni. Morala promovata de atei vizeaza eliberarea umanitatii de dogme, adevaruri absolute si reguli impuse.

5. Ateii sunt dogmatici pentru ca ei "cred" ca Dzeu nu exista

La fel cum unii "cred" ca lumea NU a fost creata din excremente de furnica desi legendele unui trib din africa asta sustin. Ateul crede intr-un zeu mai putin decat crestinul sau musulmanul. Adica in zero zei in loc de unul singur.

6. Ateii vor sa se autoconvinga ca nu exista Dzeu pentru ca altfel ar trebui sa admita ca sunt pacatosi si i-ar invada frica de Iad.

Morala religioasa functioneaza dupa modelul pedeapsa si rasplata. Pe scara dezvoltarii morale a lui Kohlberg acest tip de morala s situeaza la primul nivel, acela al unui copil de 4 ani care se teme de pedeapsa paterna. In timp ce, pe aceeasi scara, morala filosofica se situeaza intre nivelele 4-6.

7. Ateii sunt convinsi ca stiinta explica totul .

Stiinta nu explica totul dar e singura unealta cu care putem descrie realitatea. Fraza de mai sus se poate aplica insa religiilor, ele sunt convinse ca detin adevarul absolut revelat inca acum mii de ani. Nu degeaba spunea Voltaire despre un religios ca: "Omul acela trebuie sa fie un mare ignorant: are raspuns la toate intrebarile" (Voltaire, Dictionar filosofic)

8. Noul val de ateism e la fel de extremist ca si fundamentalistii religiosi pe care ii critica.

Asa cum chelia e o culoare a parului sau abstinenta o forma de a face sex.
Ateii sunt indivizi diferiti, nu au o ideologie si in multe domenii au pareri diferite. Singurul lucru care ii uneste este respingerea credintelor naive si irationale.

9. Ateii cred in stiinta asa cum credinciosii cred in Dzeu, e acelasi lucru

Una e sa "crezi" ca echipa ta favorita o sa castige si alta e sa "crezi" in existenta unor personaje imaginare. Un derivat al acestui mit este : "de unde stii ca speciile au evoluat ca n-ai fost tu acolo sa vezi, crezi deci ce spun altii": echivaleaza cu "de unde stii ca mama ta te-a nascut si ca nu te-a adus barza, doar nu iti amintesti nimic din momentul acela, ti l-au povestit altii"

etc

La ce ora inchide lumea invizibila

Problema nu este sa aflam daca exista o lume invizibila; adevarata problema este sa stim daca e departe de centru si la ce ora inchide.

Woody Allen

Fraza lui Woody Allen seamana cu citatul de pe blogul lui TLP (preluat de pe forumul AUR) ca raspuns la niste articole anacronice si dubioase din revista Descopera:

"Controversat sau nu, Fenomenul Paranormal Exista!" insa poate fi observat numai de ciobani, taietori de lemne, adevaratele fiice ale unei femei cu nume de nevertebrata si americani tampiti de prea mult televizor."

Articolele din Descopera nu sunt surprinzatoare, forumurile de discutii abunda de "marturii" ale fenomenelor paranormale: premonitii, levitatii, decorporalizari, vise premonitoare etc... toate exista si chiar sunt "explicate stiintific"!

Pentru majoritatea oamenilor existenta acestei lumi invizibile unde puterile paranormale isi fac de cap este o realitate evidenta. Ei sunt convinsi ca exista si ramane doar ca stiinta sa descopere intr-o zi cum functioneaza ...

E adevarat, au existat si cercetari serioase ale acestor fenomene insa toate s-au cam oprit prin anii 70 din lipsa de dovezi concludente.
Astazi o minima logica, cunoastere a probabilitatilor si a legilor fizicii ar fi de ajuns ca sa ne dam seama ca fenomenele "paranormale" nu-s decat sarlatanii.

Exista obiectii simple pe care un spirit critic e obligat sa le aduca in fata oricarei 'experiente' ce demonstreaza 'puterea mintii' sau perceptiile extrasenzoriale (adica undele care, spun paranormalii, se 'transmit' intre doua creiere).

1) Nu e suficient ca informatia sa fie emisa si transportata, e necesar si un receptor. La fel ca si pt radio: nu e de ajuns ca ne traverseaza undele, mai trebuie sa si apasam butonul de la aparatul de radio.

Insa creierul uman (ca si cel al tuturor animalelor evoluate) e insensibil la stimulii senzoriali, pentru asta exista alte organe (ochiul care detecteaza fotonii, urechea care detecteaza undele, nasul care detecteaza mirosul etc.) Celulele organelor respective detecteaza informatia si genereaza impulsuri electrice care sunt transportate de sistemul nervos pana la neuroni unde sunt decodate in anumite zone ale creierului etc.
Creierul ca organ separat nu "simte" nimic fara ajutorul celorlate organe, el e insensibil la orice informatie senzoriala. Si atunci cum poate acea informatie continuta in "noianurile de unde" sa ajunga sa fie decodata de creierul nostru si tradusa in "ma duc sa fac o cafea" sau intr-o imagine de cosmar sau in imaginea prietenului nostru pe care nu l-am mai vazut de 10 ani dar care o sa ne sune maine?

2) Mai mult, cum e "tradusa" informatia cand e vorba de 2 persoane care nu vorbesc aceeasi limba? cum pot atunci acele "procese cognitive" sa decodeze informatia? sau undele astea se transmit doar intre prieteni? cum stiu sa detecteze pe cel cunoscut de un oarecare de pe strada?

3) sa presupunem insa ca din creierul uman "iese" si altceva, o un alt tip de informatie necunoscuta ... Ar trebui deci sa existe celule specializate sensible la aceste forte necunoscute. Ori pana acum nu a fost detectat nici un organ "in plus" in corpul uman care ar putea servi la perceptii extrasenzoriale, nici o suprafata inutilizata in creier susceptibila la a fi folosita in decodarea informatiei primite de la un alt individ.

5) pentru moment cercetatorii au pus in evidenta doar 4 forte fundamentale. Nici una din ele nu poate fi responsabila pentru telepatie sau psihokinezie. Inseamna ca exista o alta forta necunoscuta inca?! si ca aceasta patrunde in creierul uman trecand prin craniu la fel ca razele X insa nu e masurabila si nu mai e intalnita niciunde altundeva in natura?


6) Daca omul are aceasta capacitate extraordinara de a comunica si altfel decat prin cele 5 simturi, de ce evolutia nu a selectionat indivizii care poseda aceasta capacitate? De ce nu nici o aplicatie tehnica nu a putut fi dezvoltata pornind de la aceasta observatie? de ce nu sunt cei care au aceasta capacitate la conducerea planetei?

De ce cred oamenii in superstitii?
Povestile "paranormale" de care abunda presa si forumurile pot fi explicate simplu prin iluzii optice, coincidente sau modul in care functioneaza memoria umana. Exista insa si un alt mod de abordare a fenomenului, din punctul de vedere al psihologiei de dezvoltare.

Doua cercetatoare finalndeze (Marjaana Lindeman si Kia Aarnio) au oferit o explicatie interesanta, bazata in principal pe notiunile de "cunostiinte fundamentale" (core knowledge).

Conform studiilor psihologilor, intelegerea lumii de catre un copil se bazeaza pe 3 tipuri de cunostinte:
- fizica intuitiva
- psihologie intuitiva
- biologie intuitiva
O parte din aceste cunostinte sunt regrupate sub numele de "cunostinte fundamentale": e vorba de acele cunostinte pe care copilul le invata singur si nu din interactia cu adultii. Aceste cunostinte se achizitioneaza pana la varsta de 3 ani si vor forma baza viitoarelor mecanisme de invatare;

Cunostiintele fundamentale de fizica includ ideea ca lumea e formata din obiecte materiale care au un volum si o existenta independenta in spatiu.
Cunostintele fundamentale de biologie se aplica in cautarea hranei si evitarea infectiilor
Cunostintele fundamentale de psihologie includ ideea ca animalele pot actiona asupra obiectelor si ca ele se pot deplasa fara o interventie exterioara. In acelasi timp copiii inteleg ca elementele spiritului (ganduri, idei, credinte) sunt imateriale si ca nu au aceleasi proprietati ca entitatile la care se refera (de ex: "ideea unui caine nu musca").

Cum e posibil ca din copii atat de rationali sa rezulte adulti superstitiosi? O explicatie posibila este ca cele 3 tipuri de cunostinte fundamentale se suprapun si sunt aplicate in mod irational in afara categoriei lor. Confuzia intre tipurile de cunostinte ne face sa atribuim gandurilor proprietati fizice, sa credem ca ele pot misca obiecte (psihokinezie) sau pot sa se deplaseze de la un creier la altul (telepatie). Tot aceeasi confuzie ne face sa atribuim obiectelor o vointa proprie si intentie.

Testarea teoriei

Testele pentru verificarea acestor ipoteze au plecat de la ideea ca, in comparatie cu scepticii, indivizii credinciosi ar trebui sa atribuie mai des entitatilor psihologice caractere fizice sau biologice . La teste au partcipat 239 de voluntari separati in doua grupuri (sceptici si credinciosi), marea majoritate studenti. Acestora li s-a cerut sa dea note de la 1 la 5 in functie de cum li se pare o anumita fraza:
- 1 pt fraza total metaforica
- 5 pt fraza total literara
- 2-4 intre cele doua

In jumatate dintre frazele propuse entitatilor materiale li se atribuiau proprietati psihologice, de ex:
"mobilele vechi cunosc trecutul"
"vara plantele vor sa infloreasca"

Alte fraze priveau mentalul si proprietatile fizice atribuite lui:
"gandul unui om instabil se dezagrega"
"rautatea e contagioasa"

etc

Pentru a determina confuzia intre evenimentele intentionale si non intetionale s-a utilizat o lista de evenimente din viata de zi cu zi. Pentru fiecare din ele subiectul trebuia sa spuna -tot pe o scara de la 1 la 5- daca pentru el evenimentul respectiv avea un "motiv". De fapt, evenimentele descrise nu se intampla niciodata cu un "motiv", ele au doar "cauze".

Ex:
"a trage cartea favorabila la un joc de carti"
"franele masini nu functioneaza"
"un fulger trazneste un arbore"

Concluzie

In comparatie cu scepticii, credinciosii atribuie cu mai mare usurinta trasaturi fizice sau biologice fenomenelor mentale. De asemenea tot ei atribuie si caracteristici mentale obiectelor intr-o maniera literala si nu metaforica.
Tot credinciosii afirma intr-o proportie mai mare decat scepticii ca evenimentele aleatorii sau climatice au avut un "motiv" pentru a se produce.
Experienta a mai aratat faptul ca manifestarea diverselor credinte (in astrologie, feng shui, paranormal etc) e asociata unei confuzii intre cunostiintele fundamentale, a unei mai mari tendinte de a se increde in "intuitie" si a unei gandiri analitice mai putin performante. Toate astea pe fondul unei instabilitati emotionale crescute**

Toate acestea au condus la concluzia ca superstitiile si credintele irationale se nasc dintr-o utilizare abuziva a gandirii intuitive si nu neaparat dintr-o eroare de rationament.

Confuzia genurilor intre cunostintele fundamentale este numitorul comun a unui larg spectru de credinte, de la animism la Feng Shui trecand prin paranormal si telekinezie.
Aceasta confuzie poate fi asociata a ceea ce cercetatorii identifica ca unul din fundamentele credintelor in paranormal: ideea unei esente comune a unor categorii distincte.
Antropologii spun de ex ca una din bazele credintelor magice ale unei populatii din Noua Guinee provine din notiunea de NU, esenta vitala. Aceasta esenta traduce ideea ca totul in cosmos e interconectat unui acelasi principiu fundamental.
E vorba bineinteles de un exemplu evident de confuzie a genurilor in cele 3 tipuri de cunostinte fundamentale.

**Instabilitatea emotionala a fost masurata pe sub-scara neuroticism a NEO Five-FActor Inventory (McCrae si Costa, 1987). Acest test permite masurarea anxietatii, a depresiei, constiintei de sine, vulnerabilitatii, impulsivitatii si ostilitatii.

SURSA

Fapte si teorii

Creationistii vor sa ne faca sa credem ca o teorie este ceea ce am visat intr-o noapte in care eram beti crita.
Isaac Asimov


Mitul creationist:
"Nu din intamplare se numeste "teoria evolutionista". Ci pentru ca evolutia este doar o teorie si nu un fapt"

Realitatea:
Evolutia e un fapt si o teorie.

Ce e aia evolutie?
Definitie: evolutia e un proces care afecteaza orice replicator imperfect.
Din acest punct de vedere se poate formula o lege a evolutiei:
"pentru orice populatie de replicatori imperfecti, cu cat trece mai mult timp cu atat variantele cu o rata mare de reproducere ocupa o proportie mai mare din totalul populatiei."

In afara cazurilor in care intervin alte forte (catastrofe) aceasta lege e totdeauna adevarata.

Unele molecule complexe, virusii de ex, sunt replicatori imperfecti. Asa sunt si celelalte organismele vii formate din celule care au la baza ADN-ul. Singura metoda de a invalida aceasta lege ar fi un exemplu de replicator perfect care produce copii identice de sine insusi.
De aici putem concluziona ca in lumea vie exista un proces evolutiv. Intrebarea este daca acest proces se afla la originea tuturor speciilor de pe terra. In acest caz putem vorbi despre evolutie biologica.

Atunci de ce ce se numeste "teoria" evolutiei?

Teoria evolutionista reprezinta un ansamblu de date si ipoteze care explica cum au aparut speciile via evolutia biologica. Denumirea actuala este "teoria sintetica a evolutiei" sau "teoria neo-darwinista".
E important de inteles faptul ca termenul stiintific "teorie" nu e echivalent cu o "ipoteza" sau "supozitie"
Faptul ca o teorie este confirmata n-o transforma automat in lege stiintifica. O lege (a lui Ohm de ex) explica un singur fenomen. O teorie explica un ansamblu de fenomene.

Teoria evolutiei nu e singura teorie stiintifica, mai exista si teoria semi-conductorilor, a heliocentrismului, teoria elecromagnetismului etc

Cum se explica "saltul omului pe scara evolutiei" sau de ce mai exista si speciile "vechi"

Evolutia nu inseamna inlocuirea unei specii cu alta mai "buna". Evolutia nu inseamhna nici ca speciile trebuie neaparat sa se schimbe de-a lungul timpului incolonate intr-un fel de "mars spre progres".
Toate speciile existente azi se afla in cel mai "inalt" punct al evolutiei lor pentru simplul fapt ca sunt adaptate mediului in care traiesc. Celelalte, adica majoritatea celor care au existat vreodata pe terra pana acum, au disparut.

De aceea "scara evolutiei" e o notiune lipsita de sens. Arborele filogenetic al speciilor arata mai degraba ca un tufis si prin urmare omul nu prea are unde se catara...

Pentru cei ce vor sa afle mai multe despre opera lui Darwin o noua sursa in lb romana:

http://evolueaza.wordpress.com

Cine vrea sa traiasca 1 milion de ani

Sau joaca de-a evolutia.
Alegeti-va corect populatiile, aveti grija la biodiversitate, "manipulati" hazardul ... si veti avea poate sansa de a supravietui 1 milion de ani

Succes!

Aici:
http://science.discovery.com/interactives/literacy/darwin/darwin.html

Mic dictionar stiintific

Fapt: o observatie confirmata in mod repetat si considerata in practica drept "adevarata". Adevarul in stiinta nu este insa niciodata definitiv

Ipoteza: incercare de explicatie care conduce la dedcutii ce pot fi testate. Cu cat mai multe deductii verificate cu atat mai corecta este ipoteza.

Lege: generalizare descriptiva asupra modului in care se comporta un anumit aspect al lumii naturale in anumite circumstante precise.

Teorie: explicatie sustinuta privitoare la un anumite aspect al lumii naturale. O teorie poate include fapte, legi si ipoteze testate.

Cum sa devenim telepati

Imaginati-va urmatoarea situatie: sunteti intr-un grup de prieteni si discutia aluneca spre paranormal, acele fenomene despre care "toata lumea stie ca sunt adevarate" dar pe care "stiinta obtuza refuza sa le recunoasca". Telepatia, acea facultate pe care o au creierele oamenilor de a se 'conecta' intre ele va ajunge repede in centrul discutiei:
"Nu vi s-a intamplat sa va sune un prieten cand tocmai va gandeati la el?"
"Tuturor ni s-a intamplat asta, e extraordinar"

In acest moment partenerul nostru intervine in discutie:
"Apropos draga/ dragul meu, le-ai spus ce calitati extraordinare ti-ai descoperit? Cum poti sa comunici cu altii la distanta?"
" Nu, nu, nu vreau sa vorbesc despre asta [e important sa refuzam, asta ne face mai credibili]. Nu sunt mediu sau ceva de genul asta, am descoperit ca am acest "har", nici nu stiu cum functioneaza"...

Cu siguranta prietenii ne vor convinge pana la urma sa incercam o experienta. Le vom explica mai intai ca "telepatia" presupune conectarea a doua spirite pe aceeasi lungime de unda si ca am gasit intamplator ca avem un astfel de "acord neuronal" cu un coleg , domul Xulescu [il numim explicit]. Cu dansul reusim uneori (nu intotdeauna! e important sa fim modesti) sa ne transmitem prin puterea gandului informatii cu privire la o carte de joc.
In final cedam presiunilor :
"Bine, hai ca o sa incerc dar nu garantez nimic, nu ne reuseste intodeauna. Va trebui insa sa-l sunati pe domnul Xulescu, colegul meu, numarul lui este [...] [dam numarul din memorie]

Cerem apoi sa ni se aduca un pachet de carti de joc, cineva din asistenta le amesteca, altcineva trage o carte... nu avem nevoie sa le atingem macar.

7 de trefla

Inainte de a incepe sa ne concentram si sa transmitem "fluxul energetic", scoatem agenda ca sa verificam nr de telefon. Scriem pe o hartiuta numele si prenumele dlui Xulescu si numarul de telefon pe care il dadusem mai devreme . Cineva ales de asistenta va iesi din incapere si va merge sa telefoneze colegului in timp ce noi o sa ne concetram, respiram, dam ochii peste cap, ma rog, toate gesturile necesare transmiterii saptelui de trefla prin puterea gandului.

Dupa vreo 10 minute de concentrare cel pus sa telefoneze se intoarce stupefiat: oricat de incredbil ar parea, persoana de la celalalt capat al firului, dl Xulescu, dupa ce a ezitat, s-a concentrat, a respirat si inspirat puternic a spus ca vede... saptele de trefla!
Noi suntem insa sfarsiti, transpirati, oftam, e foarte dificil, e epuizant, nu vom putea cu siguranta reincepe experienta decat dupa vreo cateva luni...

Asistenta e neincrezatoare... e extraordinar ce s-a intamplat... am dat numarul de telefon inainte de a incepe experienta... cartile au fost trase de cei din public... o experienta extraordinara a avut loc sub ochii lor... fantastic....


Solutia

E simpla, totul depinde de prenume. Prenumele persoanei de contact nu a fost niciodata mentionat inainte de extragere. Iar in agenda in dreptul numelui Xulescu avem o lista de prenume, fiecare corespunde unei carti.
Si evident, domnul Xulescu trebuie sa detina aceeasi lista.

Trefla
As Andrei
Rege Adrian
Dama Anton
Valet Armand
10 Alexandru
9 Bogdan
8 Cornel
7 Cristian
6 Ciprian
5 Cozma
4 Cezar
3 Calin
2 Daniel

Inima rosie
As David
Rege Dorin
Dama Dumitru
Valet Dragos
10 Eduard
9 Emil
8 Eugen
7 Emanuel
6 Fabian
5 George
4 Filip
3 Florin
2 Gelu

Pica
As Horia
Rege Jan
Dama Ion
Valet Iacob
10 Isidor
9 Laurentiu
8 Liviu
7 Lica
6 Lucian
5 Leonard
4 Marcu
3 Mihai
2 Marius

Romb
As Nicolae
Rege Nelu
Dama Octavian
Valet Ovidiu
10 Paul
9 Petre
8 Patriciu
7 Radu
6 Relu
5 Richard
4 Sorin
3 Sergiu
2 Sebastian

Joker: Victor


Conversatia poate decurge cam asa:
- "alo, domnul Xulescu" (ups, nu a folosit prenumele)
-"care Xulescu, suntem mai multi aici"
-"cel cu telepatia, facem o experienta" (tot nu a folosit prenumele??)
-"suntem toti telepati"
-"pai...Cristian
-"ah, eu sunt"

Triumful total va fi atunci cand adevaratul prenume al domnului Xulescu va fi tras la sorti... atunci vom putea anunta ca "n-au decat sa caute singuri in cartea de telefon numarul persoanei".

Telepatie placuta:)

Sursa : Devenez sorciers, devenez savants
de Georges Charpak (premiul nobel in fizica), Henri Broch (fizician)

Codex Scepticus

Suntem bombardati cu informatie. Uneori informatia pe care o primim e folositoare. Alteori e total inutila. Alteori e pur si simplu o aberatie. Iar uneori este chiar periculoasa pentru noi insine si pentru cei din jur. Cum ne descurcam in oceanul de informatii?

Cu ajutorul expertilor si a spiritului nostru critic.

Expertii de azi sunt cei care folosesc metoda stiintifica (observatie, experiment, predictie, concluzie) pentru descrierea realitatii. O explicatie a unui fenomen trebuie sa raspunda unor reguli stricte: reproductibilitate, masura, comparatie. Unele fenomene nu au inca o astfel de explicatie. Asta nu inseamna insa ca le putem pune pe seama supranaturalului. Un fenomen inexplicabil ramane un fenomen inexplicabil si atat.

Expertii sunt specializati intr-un anumit domeniu (f. restrans) dar pot deveni complet ignoranti cand se exprima asupra unui alt subiect dintr-un alt camp de activitate. Pot sa-l admir actorul Dan Puric pe scena si in acelasi timp sa consider discursul sau despre biologia moleculara drept o mare ineptie (ceea ce si este). La fel si cand e vorba de arhitecti de interior care editeaza carti despre teoria evolutiei sau despre specialisti in tarot care se pretind experti in imunologie si dau verdicte anti-vaccin.

Spiritul critic este acea atitudine care presupune o analiza rationala a oricarei afirmatii (inclusiv cea provenita de la experti) inainte de a o considera drept adevar.
Atunci cand o informatie nu raspunde satisfacator intrebarilor "cine, ce, unde, cand, cum si de ce" o putem clasifica intre cele nesigure si deci de luat in considerare cu mare prudenta.

Unele dintre "efectele" pe care ar trebui sa le recunoastem ca artificii ale imposturii:

1) Efectul berzei, cel mai frecvent utilizat pe piata "para /supra" naturala, mai ales cea a vindecatorilor: confuzia intre corelatie si cauzalitate. S-a constatat (statistic) ca satele cu mai multe cuiburi de berze au o natalitate mai mare decat media pe tara. Daca nu punem la contributie spiritul critic vom trage firesc concluzia ca unii dintre bebelusi sunt adusi de berze. Utilizand insa demersul sceptic e usor de aflat ca berzele prefera sa-si faca cuib in sate mai degraba decat in aglomeratii urbane si ca natalitatea la tara e mai ridicata, cu berze sau fara. La fel cu "vindecarile" presupus datorate homeopatiei, rugaciunilor si altor intervenii ale unor forte supranaturale.

2) Efectul presului de la intrare: se utilizeaza confuzia intre termeni fapt care induce o confuzie de sensuri. Pusi in fata unui pres pe care scrie :"stergeti-va pe picioare" toata lumea va intelege in mod natural "pantofi" in loc de "picioare". Efect fundamental fara de care nu ar exista nici un 'fenomen paranormal'.

3) Efectul bipediei (sau sindromul Pangloss): atunci cand se pleaca de la concluzie ca sa se ajunga la cauze. Ex de rationament circular: "lumea a fost creata de o forta superioara altfel cum se explica perfectiunea ei" e echivalenta cu afirmatia "existenta blugilor dovedeste ca o forta superioara a vrut ca omul sa fie biped ca sa ii poata purta".

4) Sindromul Galilei: cei ce adera la o pseudo-teorie pe care o cred revolutionara se considera persecutati de ceilalti (ex adeptii cultului antivaccinalist cred ca sunt persecutati de mafia farmaceutica etc)

5) Efectul "nu are ce sa strice". Unul dintre cele mai periculoase. De cate ori nu am auzit "ce rau poate face homeopatia, descantecul, astrologia, feng-shui, rugaciunea" si alte credinte irationale. Da, uneori acestea pot face rau.
Cineva s-a gandit sa stranga pe un site toate informatiile despre "ce rau face" uneori absenta spritului critic. 368.379 morti, 306.096 raniti si peste2 miliarde de dolari risipiti. Si asta doar intr-o parte a globului, in special america de nord.

Lista victimelor ar trebui citita ori de cate ori ne punem intrebari despre "ce rau poate sa faca" lipsa unui ... Codex Scepticus.