Care este sensul vietii?

Conform unei teorii, in ziua in care cineva va descoperi la ce serveste Universul si de ce exista, sus numitul Univers va disparea pe loc si va fi inlocuit cu ceva mult mai bizar si mai inexplicabil. Conform unei alte teorii, acest fenomen a avut deja loc.
The Restaurant at the End of the Universe
Douglas Adams

"Care este sensul vietii? Raspunsul e unul singur: 42"!**

La intrebari absurde, raspuns pe masura. (Alte intrebari de acest tip ar putea fi: "Cate drumuri trebuie sa parcurga un om?" =How many roads must a man walk down? sau: "Ce e galben si periculos? raspuns = o crema de vanilie infestata de rechini)

Sau cum spune un prieten: "Nu am nici o problema sa stiu care sunt scopurile mele in viata insa ma intreb mereu ce naiba fac astia pe langa mine."

De fapt, cand cerem raspunsuri de la cei ce le gandesc cu propriul creier si nu le iau de-a gata din carti scrise cu mii de ani in urma, trebuie ca intrebarile sa fie formulate clar:
- Ce se intelege prin 'sens'? scop? obiectiv de atins? utilitate?
- Ce inseamna "viata"? (biologii dau peste 300 de definitii)
- Cui se adreseaza intrebarea: care e sensul vietii pe Terra? Al vietii noastre? Al vietii vecinilor de palier? Care e "sensul vietii unei furnici? Care a fost "sensul" existentei dinozaurilor?

Intrebare absurda si ambigua ca de fapt toate "argumentele" religioase ( care nu au mai fost revazute de vreo cateva secole (morala, sens, perfectiune bla bla bla) toate s-au tocit de atata intrebuintare.)

In lipsa formularilor coerente, o sa imi dau cu presupusul:
- daca intrebarea e pusa la modul general, atunci raspunsul e unul singur, valabil pentru parameci la fel ca pentru umani: "utilitatea vietii" este viata insasi adica perpetuarea si supravietuirea speciei. Pana si inventia omeneasca numita D-zeu , Allah, Forta Suprema sau Strumful Intelept la asta serveste, ca de altfel fiecare din gesturile, ideile, instinctele si trairile noastre. De aceea facusem trimitere la cartea Gena Egoista a lui Dawkins, dar probabil "sensul" a fost prea dificil de patruns. Aceeasi idee se regaseste si in Maimuta goala si dealtfel in toate teoriile stiintifice. Ne place sau nu, organismele (de la bacterie la om) sunt doar "chestia" pe care au gasit-o genele ca mijloc de supravietuire si multiplicare:

"Suntem masini destinate a asigura supravietuirea genelor, roboti programati sa transporte si sa pastreze moleculele egoiste numite gene." Richard Dawkins, Gena egoista

Viata exista si atata tot, nu are alt scop precis in afara de acela de a se reproduce. Tot ceea ce e pe langa poate fi considerat "bonus" si ar trebui sa profitam de el cat avem timp. Mai ales ca noi suntem azi privilegiati, pe vremea stramosilor nostrii hominizi atingerea varstei de reproducere era deja o performanta.
Scopul principal al speciei umane fiind reproducerea si noi fiind constienti de acest fapt (caci dotati cu ratiune) ne-am gasit alte ocupatii, cum ar fi acelea de a raspunde la 'marile intrabari despre "Univers si tot restul" (raspunsul este 42!) ceea ce ne-a condus deseori la razboaie si crime dar si la cunoasterea stiintifica.

Credinciosii nu sunt satisfacuti de acest raspuns? E problema lor, asta e realitatea si ea nu se va plia niciodata dorintelor unuia sau altuia.

Iar la nivelul individual, asa cum spuneam, fiecare e perfect capabil sa isi construiasca "rostul" lui, creierul uman e masina perfecta pentru fabricat "rost". Unii isi fabrica rostul de a se prosterna de 5 ori pe zi, de a nu-si spala ciorapii vinerea si de a se abtine de la placerile "lumesti" in speranta ca vor primi o recompensa candva, intr-o alta lume. Altii isi iau libertatea de a se bucura de viata prezenta, fiind constienti ca e singura pe care o vor trai si incercand sa fie fericiti cu ceea ce au in momentul de fata, fara sa astepte o ipotetica rasplata de la creaturi superioare.

Iar pentru cine are vreme de filosofat asupra "sensurilor", urmatoarea tema de gandire este despre "sensul" vietii in Paradis. Ce "sens" are o astfel de viata magnifica, de fericire eterna (apropos, cum stii ca esti fericit daca nu exista tristete?) dar fara nici un obiectiv, fara nici un "scop" ?

De fapt, stiu bine ca nu exista raspuns inteligibil, toate elucubratiile astea despre 'viata' viitoare", sensul vietii etc sunt complet ilogice si irationale, ramane deci asa cum am spus la inceput, fiecare isi face singur '42-ul' lui, dupa puterile mintii.

Pentru cei care vor sa se amuze pe seama "dilemelor existentiale", nimic mai savuros decat umorul britanic: Monty Python: Meaning of life ( despre pestii din acvariul unui restaurant care filosofau despre sensul existentei in timp ce asteptau sa fie mancati de clienti)






***In cartea "Ghidul autostopistului galactic" de Douglas Adams, cercetatori dintr-o rasa super-inteligenta au construit un imens calculator (numit gandire profunda) si l-au pus sa calculeze "raspunsul la marea intrebare despre viata univers si restul. Dupa 7 milioane de ani acesta a dat raspunsul: 42!!

- 42!! au strigat cercetatorii. Dupa 7 milioane de ani tu zici doar 42?
- Am verificat foarte bine, raspunde calculatorul, si acesta este incontestabil raspunsul exact. Ca sa fiu sincer, problema este ca voi n-ati inteles niciodata intrebarea."

Enigma nr 6: Lumea noastra este cuantica?

De ce nu putem fi in doua locuri in acelasi timp? Pentru cei mai multi aceasta posibilitate pare o utopie si totusi stiinta a redus-o la stadiul de "enigma". Si asta pentru ca fizicienii au descoperit ca particulele elementare care compun orice fiinta vie sau obiect, dispun de aceasta proprietate: ele pot fi in mai multe locuri deodata! Intr-un atom de ex, un electron ocupa un loc indeterminat la o distanta de 10 milionime de milimetru de nucleu. Nu putem spune "unde" se afla ci ca se "distribuie" intr-un "nor" din jurul nucleului. Acest fenomen se numeste in mecanica cuantica "suprapunere de stare". Unde fiecare "stare" poate fi o pozitie , un nivel de energie... Astfel o particula elementara poate ocupa in fiecare moment o infinitate de stari. Altfel spus lumea cuantica e o lume unde realitatea nu este unica ci multipla!! Urmand logica acestei fizicii -niciodata dezmintita de la descoperirea ei- cum putem explica faptul ca in viata de toate zilele noi nu putem fi in mai multe locuri deodata, traversa ziduri etc desi particulele elementare din care suntem alcatuiti pot sa o faca?
Pentru fizicieni acesta este un mister frustrant cu atat mai mult cu cat lumea particulelor elementare incepe sa faca parte din viata noastra de zi cu zi : laser, microscoape, supraconductori etc... toate acestea sunt construite pe baza legilor fizicii cuantice. Numai ca aceste dispozitive folosesc doar o anumita proprietate specifica unuia din compozanti in anumite conditii. Astfel comportamentul fotonilor din laserul care citeste CD-ul este cuantic. Insa de aici si pana a afla de ce CD-playerul nu este cuantic... mister. La inceput fizicienii considerau ca lumea e impartita in 2: de-o parte Planck, Einstein, De Broglie etc care scriu primele ecuatii cuantice, considera ca particulele sunt unda si corpuscul, aici si acolo... De cealalata parte lumea macroscopica care se supune legilor mecanicii clasice. Unde e frontiera care separa cele doua lumi? Tot in vremea aceea Schrodinger a emis paradoxul pisicii care nu e nici vie nici moarta.
O explicate formulata in anii 70 de catre 3 fizicieni (Heinz-Dieter Zeh, Wojcej Zurek si Omnes) spune ca fluctuatiile de mediu ale obiectelor macroscopice interactioneaza cu particulele care le compun si ca de aceea nu se mai observa superpozitionarea cuantica. Aceste interactii ar voala astfel suprapunerea cuantica. Acesta este principiul de "decoerenta". Perturbat de catre mediul sau electronul ar fi aici sau acolo .
Aceasta propozitie a fost verificata mai tarziu cand un grup de fotoni a fost pus sa interactioneze cu un atom. De atunci toate experimentele au confirmat principiul decoerentei. Mai mult, frontiera dintre cele doua lumi a fost deplasata prin manipularea unor pachete din ce in ce mai mari de particule. In decembrie 2005 o echipa americana a anuntat ca a reusit superpozitionarea a 6 ioni, altii au reusit acelasi lucru cu fotoni timp de cateva milisecunde.
Comportamentul cuantic se aplica deci unei lumi microscopice. Si cand acesta apare el dureaza prea putin pentru a fi observat.
Astazi unii fizicieni cred ca interactia cu mediul nu ajunge pentru a explica de ce un sistem isi pastreaza superpozitionarea starilor si altul basculeaza de partea clasica a lumii? Ar fi necesara asta pentru asta ca ecuatiile mecanicii cuantice sa fie rescrise. Numai ca pentru validarea lor ar fi necesara efectuarea masuratorilor intr-un sistem perfect izolat de mediu inconjurator. Fapt imposibil pana acum.
Prin urmare frontiera intre cuantic si lumea noastra ramane cea din laboratoarele care manipuleaza cativa fotoni...

Cele 10 enigme ale stiintei

Bosonul Higgs povestit copiilor

Zilele trecute populatia globului cauta sa priceapa ce e cu experienta LHC si de ce toata suflarea stiintifica urmareste cu atata interes vanatoarea de bosoni Higgs. Toata lumea cerea atunci o explicatie din care "sa inteleaga si copiii"....

Materia e formata din 12 particule elementare, unele au nume ciudate: cuarcul 'ciudat', cuarcul fermecator, muonul etc, altele au nume mai 'clasice: electroni, protoni, neutroni, neutrino, fotoni (particule de lumina)... Aceste particule interactioneaza intre ele prin intermediul fortelor. La nivel microscopic exista 3 forte importante : o forta electromagnetica si 2 forte nucleare

- interactia electromagnetica se aplica particulelor incarcate electric si corespunde undelor radio, radiatiilor gamma, micro-undelor etc
- forta nucleara tare responsabila de coeziunea nucleului atomic,
- forta nucleara slaba care explica dezintegrarile radioactive si luminozitatea soarelui.

Iar la nivel macroscopic, a patra forta, cea pe care o simtim cu totii este forta gravitationala. Ea se aplica intreg universului insa la nivel de particule devine neglijabila.

In secolul XX oamenii de stiinta au inteles ca primele 3 forte, in aparenta diferite, pot fi descrise cu aceleasi unelte matematice si cu ajutorul acelorasi concepte. Tot cu ajutorul acestor unelte s-a descoperit si faptul ca o interactie intre doua particule duce la schimbul unei a treia.

Ca sa intelegem mai bine iata un exemplu:
Sa presupunem ca suntem intr-o barca pe un lac si aceasta barca se deplaseaza singura. Nu avem vasle si nici un mijloc de a-i schimba miscarea. Alaturi de barca noastra apare o alta barca si ea in aceleasi conditii: daca nu facem nimic cele doua barci se vor ciocni. Singura solutie de a evita ciocnirea este de a lua un obiect care are o oarecare masa si de a face pase intre cele doua barci. Astfel se va crea o forta repulsiva care va face ca cele doua barci sa se indeparteze una de alta.

In acest mod functioneaza si cele 3 forte care fac ca particulele sa interactioneze intre ele la nivel microscopic. Interactioneaza schimband 'mingi' intre ele. Teoria care descrie aceste particule si interactiile lor e numita Modelul Standard.

Folosit in mod naiv, modelul standard face predictia ca toate 'mingiile' pe care le schimba particulele intre ele trebuie sa aiba masa nula asa cum o are fotonul (un exemplu de 'minge' a interactiei electromagnetice)
Insa acest lucru nu e totdeauna adevarat, in timpul experientelor se vede ca particulele schimba 'mingi' care au cateodata mase foate mari

Care e rezolvarea enigmei? Solutia a fost gasita in anii 60 de catre 3 fizicieni dintre care unul se numeste Higgs. Acesta a imaginat ca foarte devreme in istoria Universului cele doua forte, forta electrica si forta nucleara slaba formau doar una singura. La un moment dat ele s-au despartit brusc, printr-un fenomen pe care fizicenii il numesc "spargerea simetriei". "Relicva" acestei separari bruste trebuie sa fie bosonul Higgs atat de cautat. Probabil ca LHC-ul va aduce solutia enigmei daca avem un pic de rabdare.

Un episod din filmul The Elegant Universe explica si mai 'pe intelesul copiilor' teoriile aparitiei Universului:

Ce Qu'Einstein Ne Savait Pas Encore 3/3

Enigma nr 5: Ce este constiinta?

La intrebarea asta s-au repezit mai intai sa raspunda filosofii (pe religiosi nu-i mai punem la socoteala, astia au raspuns demult -si gresit- la toate intrebarile posibile) . Fara mare succes insa. In ultima vreme stiinta si-a propus si ea sa gaseasca raspunsul . Rezultat? Nici unul definitiv doar un concept care face legaturi intre un individ si cunoasterea pe care o are acesta asupra propriei existente.
Filosoful John Searle a dat definitia cea mai larg acceptata pana acum: "stari subiective de atentie care incep atunci cand ne trezim dimineata si care dureaza pana cand ajungem in starea de somn fara vise, coma sau pana la moarte." Definitia e o provocare pentru stiintifici care au incercat atunci sa raspunda la intrebarea "ce se ascunde in spatele "starilor subiective de atentie"? Psihologii vor sa caute raspunsul la cei mai buni cunoscatori ai constiintei: oamenii. Mizeaza deci pe introspectie. Numai ca stiinta are o problema cu aceste "marturii" ale indivizilor asupra starilor lor psihice si anume ca ele nu respecta demersul stiintific nefiind obiective. Trebuie deci o alta metoda.

O retea neuronala
Ideea apare in anii 60 dar numai in anii 90 a putut fi pusa in practica, odata cu aparitia scannerelor neuronale. Dar cum poate fi "surprinsa" starea de atentie? Singura varianta care se oferea cercetatorilor era aceea de a surprinde momentul precis al "luarii la cunoastina", adica atunci cand intelegem o gluma sau cand rezolvam o enigma de genul gasirii diferentei intre doua imagini aproape identice. Studiile asupra acestor fenomene au dus la un model acceptat unanim astazi si anume acela al "spatiului de lucru constient". Conform acestui model neuronii nostrii se organizeaza in doua spatii distincte: pe de o parte mici circuite cerebrale, un fel de "procesori" care genereaza reprezentari mintale inconstiente iar de cealalta parte "un spatiu de lucru" responsabil cu reprezentarile constiente. Acesta nu poate fi insa ocupat decat cu o imagine, pe rand, si de aceea fiecare procesor care-l alcatuieste este in competitie cu ceilalati pentru a-si impune informatia proprie. Exista mai multi factori care fac ca o reprezentare sa se impuna in fata alteia. Asta se intampla de ex cand suntem concentrati admirand un tablou dar ne intoarcem instantaneu daca ni se pronunta numele. Si tot astfel se pot explica si starile de "deja vu".
Acesta cel mai acceptat model dar e totusi departe de a explica totul, de exemplu nu cunoastem 'limbajul' prin care neuronii comunica intre ei, neurologii abia daca percep un vag "zgomot" de fond.

Unii spun ca omenirea nu va ajunge niciodata sa construiasca un robot dotat de constiinta. "Este intradevar dificil sa ne imaginam cum ar putea un creier-robot sa fie suportul unei constiinte. [...] Insa la fel de dificil este sa ne imaginam modul in care creierul nostru organic poate fi sediul unei constiinte. Si totusi acest lucru il acceptam cu usurinta chiar daca nu ne imaginam cum este posibil " Daniel Denett, Constiinta explicata.

Cele 10 enigme ale stiintei

"Bing" Bangul si gaura neagra a ignorantei

"Sunt doar două lucruri infinite, universul şi prostia umană, asupra primului nu sunt atât de sigur." - Albert Einstein

Evenimentul planetar declansat de punerea in functiune a acceleratorului de particule a starnit panica printre popii din Romania speriati ca nu cumva sa le-o ia turma de oite care incotro . Pornind de la o discutie de pe forumuri de copii am ajuns fara sa vreau pe un blog al unui popa (nu-i dau adresa aici ca nu merita reclama, e unul de isi zice savatie si nu stiu cum, inca un nume rusesc )

Popa incearca sa-si convinga turma sa stea locului ca "nu vine sfarsitul lumii, taica" si ca experimentul LHC e doar o mare (citez) "gogomanie". Insa asta nu ar fi mare lucru, omul isi apara obiectul muncii deci pe undeva e de inteles. Urmeaza insa comentariile "multimii de credinciosi", unele mai stupefiante ca altele.
Si pentru ca tot a deschis TLP ciclul Irationalii spun lucruri traznite, cred ca opiniile unora de acolo merita sa figureze la loc de cinste in top

Precizare: Nu spun ca oamenii ar trebui sa stie ce e bosonul lui Higgs, sa fie la curent cu experientele stiintifice mai ales cu cele atat de complexe cum e cea de la Geneva sau ca toata umanitatea ar fi obligata sa aiba un minim de cultura stiintifica. Insa datul cu parerea cand habar nu ai despre ce vorbesti devine pana la urma un sport enervant, de aceea am si ales sa culeg perlele pentru gazeta de perete:

Din ciclul bosonul lui scaraotzchi:
"Acesta a fost primul pas al diavolului spre a face omul egalul lui Dumnezeu. Acum prea exageram..."

Din ciclul dati Bing Bangul mai incet:
"Acum acest mare circ cu Bing Bang-ul este intradevar pentru a demonstra ca Dumnezeu nu exista."

Ba tu, ba tu:
"Da, si apoi nu le mai ramane decat sa demonstreze, ca nu Dumnezeu a creat protonii pe care ii folosesc ei,"

Ce mai vor si prostii astia de savanti:
"ca asa is totzi oameni prosti care se joaca dea Dumnezeu , savantzi au inceput acest experiment fara ca lumea sa stie pentru ca mai mult ca probabil ar aparea multe proteste inpotriva acestui experiment , nici celui mai distrus om nu cred ca iar conveni oi asemenea prostie"

Asta in schimb e o veste trista, pacat de copii:
"Asa de mare e agitatia…
Insa elevii de scoala (a 7-a & a 8-a) cu care am discutat au mai mult bun simt decit adultii si nu prea cred lucrurile acestea…"

Metodologia diavoleasca:
"Mai nou in lumea asta moderna diavolul duce oamenii in iad prin 2 metode: 1.ECUMENISMUL 2.TEORIA EVOLUTIONISMULUI

Sunt bizar dar ma tratez:
"Toate aceste spectacole ieftine de “sunet si lumina” ale agitatorilor atei/scientisti trebuie rabdate cu sobrietate si discernamant. Problemele nu-s ale credinciosilor, sunt de fapt ale lor. Doamne ajuta"

Scepticul religios:
"Cred ca nu ar trebui sa ne incredem in spusele unor fizicieni. "

Bing-bang-bing, bateau clopotele Mitica:
"povestea cu bing bangu e o mare prostie. in primu rand cum poti recrea ceva (ce se presupune ca a fost) cand nu sti exact toti parametrii si situatia din acele momente."

Unii ar vrea sa inteleaga fizica particulelor citind doar "cartile ortodoxe":
"Doamne ajuta parinte, sarutam dreapta. Mare bucurie ne-ati facut cu articolul asta. Eu nu mai am tv acasa, si nu am avut timp sa ma panichez. Nici de citit nu citesc in afara de carte ortodoxa. Am auzit ceva de eveniment, insa cand am intrebat in stanga in dreapta despre ce este vorba, nimeni nu a putut sa-mi explice ca sa inteleg.
Bine ca aveti grija de noi parinte. Doamne ajuta"

Dupa aceaste opinii (elocvente pentru dimensiunea gaurilor negre din mintea unei anumite parti a populatiei) am sa inchei cu un alt citat, din Balzac de data asta:

"Prostia are doua feluri de a fi: tace sau vorbeste. Prostia muta e suportabila"

Sfarsitul lumii in direct

Va fi transmis maine dimineata incepand cu ora 8h30, il putem urmari aici:

http://webcast.cern.ch/index.html

Intr-o zi curiozitatea fizicienilor de pe Terra i-a impins sa creeze o masinarie care sa reproduca la scara microscopica conditiile care stapaneau universul in momentul Big Bangului. Intr-un tub subteran lung de 27 de km, considerat cel mai rece loc din Univers (-271C) ei organizau coliziuni frontale intre protoni. La fiecare soc energia cinetica degajata se transforma in particule noi, necunoscute inca. Intr-o zi, coliziunile au dat nastere unei minuscule gauri neagre. Intr-o fractiune de secunda aceasta a devorat materia din jur si apoi intreaga planeta cu locuitori cu tot. Fizicienii nu au mai avut timp sa-si regrete indrazneala... Extras din Enciclopedia galactica :)

Si acuma ca am terminat cu povestile de SF care au tot circulat pe net si prin presa din toata lumea, sa asteptam ziua de maine (si lunile urmatoare cand se va ajunge la faimoasa energie de 14 TeV) ca sa aflam ce a fost inainte de Big Bang, din ce e facut timpul, ce e aia energie neagra, unde s-a pierdut antimateria si unde se ascund supercorzile si superforta...

Insa cel mai extraordinar rezultat ar fi acela ca nici una din teoriile in circulatie azi sa fie confirmata, ca bosonul lui Higgs sa nu-si faca aparitia si ca toate predictiile sa fie contrazise. Asta ar insemna ca pana acum nimeni n-a inteles nimic din mersul Universului si abia atunci am asista la o adevarata revolutie stiintifica.

Enigma nr 4: Cum devine oul gaina?

Inca din antichitate curiozitatea impingea omul sa sparga ouale pentru a surprinde etapele de dezvoltare ale puisorilor. Exista inca de pe atunci banuiala ca niste chestii masculine si feminine se amesteca acolo insa nu se stia ce se intampla dupa aceea.
In ciuda descoperirilor si avansului extrordinar al stiintei diin zilele noastre cel de-al doilea mare mister dupa aparitia vietii pe terra ramane intact si azi.

De-a lungul timpului s-au infruntat 2 teze:
- epigeneza (sustinuta de Aristotel) care presupune ca embrionul fara forma precisa la inceput se complexifica pe masura ce trece timpul
- preformarea (aparuta tot in antichitate) - care presupune ca individul apare deja ca un intreg "prefabricat" doar ca de dimensiuni foarte mici

A trebuit sa asteptam secolul 18 si descoperirea ovulelor si spermatozoizilor pentru ca epigeneza sa castige partida.
Stim azi ca un ou fecundat e rezultatul fuzionarii a doua entitati. Insa asta inseamna ca o singura celula poate sa dea nastere la 100 000 de miliarde de alte celule (nr de celule continut intr-un uman adult) repartizate in organe diferite cu functii complementare. Cum e posibil?

Explorarea tesuturilor
La jumatatea secolului 19 embriologia experimentala (Wilhelm His) studiaza formarea tesuturilor. Embriologii reusesc sa stabileasca cronologia evenimentelor:
1) mai intai are loc segmentarea cand oul se divizeaza si isi creaza cele 3 axe de simetrie fundamentale (sus-jos, fata-spate, stanga-dreapta)
2) apoi gastrulatia in care se formeaza cele 3 straturi de celule unde va avea loc formarea organelor

Aceste faze sunt imuabile, comune tuturor speciilor animale si se succed cu o rata de succes extraordinara. Cine coordoneaza toate aceste manevre mult prea regulate ca sa fie doar opera hazardului?

Genetica
Solutia e cautata in curtea genelor iar descoperirea genelor homeotice (arhitecte) a deschis dintr-o data perspectiva rezolvarii enigmei. Genele Hox codeaza proteine care intervin la randul lor in reglarea altor gene fiind responsabile de crearea axelor de simetrie. O mica eroare si un organ apare nelalocul lui. Manipuland aceste gene cercetatorii au reusit sa creeze muste cu labe in locul antenelor.

Insa aceasta descoperire nu rezolva pe de-a ntregul enigma caci lipsesc informatiile despre initierea procesului. Cascada de activare a genelor Hox e declansata de alte substante regulatoare, si mai precoce. De unde vin acestea? Intrebare cu atat mai complicata cu cat s-a constatat ca nu exista o singura structura particulara ci o combinatie de structuri. Fiecare celula isi coordoneaza genele ei insa in acelasi timp interactioneaza cu mediul inconjurator, uneori atat de strans ca unii embrioni de amfibieni isi pot schimba sexul in mascul sau femela in functie de temperatura mediului. Ca sa nu mai vorbim despre migratia celulara care pare a incepe printr-o faza aleatoare sau de formarea vaselor de sange care pare ca nu are nici un plan precis. Si cu toate acestea sistemul functioneaza perfect.
Sigur ca unii vor vedea aici mana "mareului arhitect" sau a "designerului inteligent". Pentru stiinta insa aceasta ipoteza este improbabila de aceea solutia e cautata azi de partea evolutionismului si a selectiei naturale si incearca sa raspunda la intrebari precise: cum actioneaza selectia in interiorul embrionului ? care sunt constrangerile fizice sau chimice la care e supus? In ce moment intervin acestea ?
Cunostintele se acumuleaza si raspunsurile la aceste intrebari vor urma si ele .



Cele 10 enigme ale stiintei

Enigma nr 3: Exista alte Universuri?

La inceputul secolului 18 Fontenelle visa o "pluralitate de lumi". In ultimele decenii, descoperirea exoplanetelor i-a dat dreptate. Putem oare merge mai departe si imagine o multitudine de Universuri? Multi filosofi au presupus acest lucru inca din antichitate insa stiinta a avut nevoie sa stie suficient de multe lucruri despre propriul Univers pentru a putea incepe cautarea altora. De aceea a trebuit sa astepte secolul 20 si progresele fizicii teoretice pentru a-si castiga dreptul de a vorbi despre o pluralitate de Universuri. Cu toate acestea sarcina ramane dificila caci dovada observationala e imposibila deocamdata. Si totusi...
Unii fiziceni imagineaza azi existenta unor Universuri ascunse. Altii vad gaurile negre ca pasarele spre alte lumi. Altii spun ca lumea noastra nu e decat o bula intr-o spuma de Univerusuri!

In spatele gaurilor negre
Ce anume le permite fizicienilor sa faca asemenea afirmatii? In primul rand teoria relativitatii generale care autorizeaza ca Universul nostru sa fie infinit. Infinit adica o insula in care orice eveniment de probabilitate mai mare ca 0 este susceptibil de a se realiza undeva. Sau altfel spus, tot ceea ce este posibil, se produce. De exemplu e posibil ca undeva sa existe un dublu al Universului nostru sau un anti-univers populat de "anti-noi". Inainte de a face asemenea presupuneri ne-ar trebui insa dovada ca Universul nostru e infinit iar asta, prin definitie, e imposibil de afirmat.

Ce propune fizica cuantica? Universuri paralele. Cel putin asta e interpretarea lui Hugh Everett in anii '50. Numai ca aceste Universuri nu pot comunica intre ele deci iarasi propunerea ramane de neverificat.

La fel de neverificabila si ideea care decurge din teoria gravitatiei cuantice si anume ca gaurile negre sunt porti de intrare in alte Universuri. Spatiul-timp s-ar strecura pe acolo si ar forma un nou Univers. Problema e ca gaurile negre nu lasa sa ne parvina nici o informatie despre ele sau despre eventualele lumi pe care le-ar adaposti.
Dar cea mai stupefianta sugestie de Universuri multiple vine din combinatia teoriei inflatiei eterne cu teoria corzilor . Prima presupune o multitudine de Universuri in expansiune iar cea de-a doua autorizeaza, in fiecare din aceste Universuri, o realizare diferita a legilor fizicii intr-un numar urias de posibilitati. Astfel Universul nostru nu ar fi decat unul din multitudinea de Universuri imaginabile, in alte parti existand alte Universuri-bule toate inscrise intr-un gigantic "multivers"...

Cele 10 enigme ale stiintei

Pentru o Romanie roz sau Campania contra indoctrinarii relgioase in scoli

Procentele reprezinta nr celor cu 'credinta in Dzeu' (Eurobarometer 2005)

Pentru ca Romania sa paraseasca zona obscurantista si sa intre in sfarsit in randul natiunilor europene civilizate ... devenise absolut necesara o Campanie contra indoctrinarii relgioase in scoli!

Citeste si:
Stop indoctrinarii religioase