N-am luat taxiul din aerop
ort, am preferat trenul si n-am facut rau, am evitat ambuteiajele si ne-a lasat chiar in fata hotelului Pennsylvania.Incercam sa zarim primele imagini din goana trenului insa cu adevarat prima imagine a New Yorkului am avut-o cand am iesit din gara subterana Penn Station si am pasit pe trotuarul bulevardului 7.

Hotelul e imens si nu numai el. Totul ni se pare gigantesc, cladirile, trotuarele, masinile. Holul hotelului are dimensiunile unui aeroport, cu restaurante si buticuri. Sunt 8 lifturi fiecare cam cat o camera de hotel ieftin parizian, in loc de muzica, intr-un colt, un ecran tv transmite non stop stirile de la CNN. Stam la etajul 12, camera are un aer vetust de anii 50, fereastra nu se deschide si oricum da spre o curte interioara. Exact asa cum imi imaginam un hotel din New York.


In ciuda oboselii nu rezistam tentatiei de a face macar cativa pasi pe trotuarele supraaglomerate. Suntem in Midtown South, cartierul manufacturilor, al celebrului Empire State Building si al celui mai vechi (si poate cel mai ciudat) building din new York: Flatiron (Fier de calcat).


Aici sunt marile magazine, Macy's si Toys'r'us, 'mari' nefiind doar o vorba aruncata in vant, se zice ca sunt chiar cele mai mari din lume. Dealtfel New Yorkul e orasul superlativelor, daca ceva e mare trebuie sa fie neaparat cel mai mare, daca e frumos, nu poate fi decat cel mai frumos, daca e inalt trebuie sa fie cel mai inalt...Ajungem in Times Square aflata la doar cateva blockuri de hotel insa festivalul ei de reclame si lumini ne ameteste, e prea mult dupa o calatorie de 8 ore si dupa trecerea a 4 fusuri orare. Alexandra a adormit demult in carucior si noi nu ne mai dorim decat sa ii urmam exemplul.


N-am dormit bine in noaptea aceea, din cauza oboselii, a decalajului dar si a zgomotului orasului, claxoane si sirene. Desi eram la etajul 12, desi fereastra nu dadea direct in strada tot aveam impresia ca patul meu e in mijlocul unei autostrazi la o ora de varf. A doua zi, primele cumparaturi la New York au fost dopurile de urechi.
Manhattan e un 'soi' de insula, asta o stie toata lumea. La origine apartinea indienilor (cum altfel?) si se numea Mannahatta ceea ce, dupa unii, s-ar traduce 'insula colinelor'. Olandezii au fost primii care au cumparat insula de la stapanii locurilor pentru cateva cuverturi si obiecte metalice a caror valoare insuma echivalentul a ... 24 de dolari! Desigur, indienii n-aveau notiunea banilor si nu-si inchipuiau ca-si vand pamanturile. Cine ar fi crezut atunci ca peste cateva secole acolo va aparea Wall Street, templul finantelor?!
Deocamdata insa
Tot de atunci dateaza si arhitectura strazilor, impartirea in patrate aproape egale. Manhattanul e brazdat de la nord la sud de 12 bulevarde intretaiate perpendicular de strazi aflate la distante egale, rezultatul fiind acele careuri de case, "blockuri"-le. Orientarea e extrem de simpla chiar pentru noi veniti, probabil de aceea GPS-urile n-au avut mare succes la newyorkezi. Singurul bulevard care strica simetria e Broadway, construit pe urmele unei cararui indiene el traverseaza orasul in diagonala din nord- vest in sud-est, formand astfel squaruri triunghiulare: cel mai celebru triunghi e Times Square, centrul New Yorkului deci centrul planetei.
Continuare
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire